+#Thales+din+Milet#

+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#
Thales din Milet (c. 635 î.Hr. – c. 543 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele ştiinţelor.

Repere biografice
Herodot, primul autor care-l menţionează pe Thales, afirmă că strămoşii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulţi scriitori îl prezintă ca aparţinând unei vechi familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes, nume obişnuit pentru un cetăţean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina.

Thales a murit la o vârstă înaintată în timpul unor manifestări sportive din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul său este o inscripţie care spune: "Aici, într-un mormânt strâmt zace marele Thales; totuşi renumita sa înţelepciune a ajuns la ceruri". Deşi nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din scrierile altora.

Percepţia în epocă
Era nominalizat în toate listele tradiţionale ale celor "Şapte Înţelepţi", inclusiv în cea a lui Platon. Avea o reputatie de priceput om politic iar istoria relatată de Herodot despre deturnarea cursului râului Halys atestă reputaţia sa de inginer.

Şi-a pus întrebări despre natura universului şi a dat răspunsuri care nu luau în considerare zeii şi demonii. Renunţarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea ştiinţifică şi a condus la o explozie intelectuală care a durat sute de ani.

El a fost fondatorul filosofiei greceşti şi a Şcolii Milesiene a cosmologiştilor. A fost contemporan cu Solon şi Cresus. Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii oameni ca un om înţelept dar imprudent: o scriere a lui Platon (Theaitetos) ni-l prezintă căzând într-o fântână pentru că era prea ocupat să studieze stelele. Totuşi, această aparent imprudentă observare a stelelor a condus la aplicaţii practice în navigaţie: el a studiat mişcarea stelelor din Carul Mic după care navigau fenicienii, după cum relatează Callimachos în Pfeiffer. În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale când şi-a folosit cunoştinţele ca să prezică o recoltă bogată de măsline şi să pună monopol pe presele de ulei de măsline (cf. Aristotel, Politica).

Thales a călătorit foarte mult fiind implicat şi în comerţ. În timpul călătoriilor a adunat o mulţime de cunoştinţe pe care le-a dat lumii greceşti. De exemplu, Herodot povesteşte cum a prezis eclipsa de soare din 184 î.Hr. folosind cercetările şi cunoştinţele dobândite de la preoţii babilonieni.
+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#
Apa ca arche
Thales a fost primul filozof grec care a introdus noţiunea de element material primar al tuturor lucrurilor şi fenomenelor cosmice şi pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanţa apei în viaţă şi în natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia Orphică este precizat că "apa există de la începuturi şi ea este materia din care s-a solidificat pământul". Apa, aerul, focul sau orice alt principiu a fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieţii, a sufletului şi, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere "Fiesthe". Thales caută motivaţia mişcării acestei substanţe, presupunând existenţa unui suflet mişcător.

Apa thalesiana era o forma a "începutului" dar şi "începutul însuşi".

Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plan ce pluteşte mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt provocate de valurile apei în vreme de furtună.

Matematica

ThalesÎn domeniu matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt şi dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii greceşti.

Thales a demonstrat că:

un cerc este împărţit în două părţi egale de diametru
unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale
unghiurile opuse la vârf sunt egale
un triunghi este determinat dacă sunt date o latură şi unghiurile adiacente ei
unghiul înscris într-un semicerc este unghi drept.
Atribuirea primelor patru teoreme lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmaţie a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila din secolul I.

Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanţei dintre vasele de pe mare.

Hieronymus din Rhodos ne povesteşte cum a măsurat Thales piramidele din Egipt folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălţimea).

Diogenius Laertius, în cartea "Vieţile şi opiniile marilor filozofi" ne spune că "Thales a fost primul care a determinat cursa soarelui de la un solstiţiu la celălalt şi a declarat că mărimea soarelui ar fi a 720–a parte din cercul solar, şi mărimea lunii ar fi aceeaşi fracţie din cercul lunar. Se spune că el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului şi l-a împărţit în 365 de zile".

Mitologia personajului
Thales a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai timpului său, atât ca filozof şi om de ştiinţă cât şi ca om de stat şi legiuitor prin maximele şi zicerile sale. Ca drept dovadă a acestui lucru stă mărturie Plutarch care povesteşte că nişte pescari au găsit un tripod care ar fi aparţinut Elenei din Troia. Mergând la templul din Delphi, preoteasa pythiană a lui Apollo le-a spus pescarilor să dea tripodul celui mai înţelept om. Aceştia i-au dat tripodul lui Thales.

Avea orgolii temperate ironic. Se zice că obişnuia să spună că mulţumeşte soartei pentru trei binefaceri: "Mult, pentru că m-am născut om, şi nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, şi nu femeie, şi al treilea, pentru că sunt grec, şi nu barbar" (cf. Diogenius Laertius).

Receptarea în timp a lui Thales
Thales este amintit de Plutarh (Solon) , Cicero (De divinatione), Seneca (Nat. Quaestiones), Plinius cel Bătrân (Natruralis Historia), Galenus (In Hippocratis. De humoribus), Clement din Alexandria (Stromate). Medievalii, ca şi primii moderni, aproape că-l uită, împărtăşind destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe dar se păstrează ”elementologia”.

Kant spune în Logica acela "care introduce aplicarea raţiunii speculative şi de la care pornesc primii paşi ai intelectului uman către cultura ştiinţifică este Thales, întemeietorul şcolii ioniene. El a fost supranumit fizician, cu toate că a fost şi matematician, aşa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia" . Hegel în Prelegeri de istorie a filosofiei îi rezervă lui Thales câteva pagini de importanţă capitală. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alţi presocratici ocupă un loc de cinste.

La noi, Dimitrie Cantemir, în Divanul (1698) îl citează pe ”Thalis” cu o presupusă maximă (neatestată de nici o altă sursă) ”precum Thalis filosoful bine au cunoscut şi dzice: Focul, muiarea şi marea, trei răutăţi deopotrivă”. Cosmologia elenă a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată şi cea mai modernă ”lectură” a presocraticilor.

Teorema : http://ro.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Thales
+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#+#Thales+din+Milet#

@#Mhatma+Gandhi+@#

@#Mhatma+Gandhi+@#@#Mhatma+Gandhi+@#@#Mhatma+Gandhi+@

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi , părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente. Numele de "Mahatma" (în sanscrită înseamnă "marele suflet") i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societăţii, aparţinând castei neguţătorilor, Vaishya. Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar în statul Vankaver. După frecventarea colegiului "Samaldas" din Bhavnagar, studiază dreptul la universităţile din Ahmadabad şi Londra şi practică pentru scurt timp avocatura în Bombay. Din anul 1890 devine vegetarian. În 1893 pleacă în Africa de Sud, în funcţie de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde va rămâne timp de 21 de ani. Aici este confruntat cu o realitate teribilă, mii de imigranţi indieni sunt victime ale segregaţiei rasiale, ceea ce îl determină să se angajeze în lupta împotriva dominaţiei britanice.
Gandhi luptă pentru recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi şi, începând din anul 1906, lansează la nivel de massă metoda de revoltă bazată pe rezistenţă paşnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice. Guvernul sudafrican admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoaşterea drepturilor civile pentru imigranţi şi validitatea căsătoriilor religioase.

În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulţumirea populaţiei autohtone împotriva dominaţiei britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului ţăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare. Gandhi devine leader al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.
În 1919 declanşează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezeşti şi refuzul plăţii impozitelor. Gandhi este arestat şi, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, îşi continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferinţa din Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independenţa ţării sale. În anul 1930 se iniţiază o largă campanie de rezistenţă, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare şi boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autorităţile engleze îl arestează împreună cu soţia sa şi cu alţi 50.000 de militanţi indieni. În închisoare, reacţionează cu lungi greve ale foamei, care se repetă şi în viitor, devenite legendare.

La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populaţia să nu susţină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independenţa Indiei. Guvernul englez reacţionează cu arestarea lui, împreună cu alţi 60.000 de oponenţi, şi nu este eliberat decât după doi an de detenţie. Părăsiţi India, această declaraţie din 1942 sfârşeşte prin a cristaliza rezistenţa în jurul lui: considerat un fel de sfânt şi un conducător politic, Gandhi obţine retragerea britanică şi independenţa Indiei la 15 august 1947.

Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India şi Pakistan, care consfinţeşte separarea între hinduişti şi musulmani şi care culminează la sfârşitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni şi a pus pe drumuri şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

urmeaza mai multe informati . #Mhatma+Gandhi+##Mhatma+Gandhi+#

Citat
"A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil". (Mahatma Gandhi)

#Ecologie#

#Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+#

#Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+Ecologie+#

Sun+Tzu-Arta+razboiului#partea a cincea#

V
Energie[1]

Sun Tzu a spus:

1. În general, a comanda mulţi oameni e acelaşi lucru cu a comanda câţiva. E o problemă de organizare.[2]
Chung Yu: "Pentru a conduce o armată trebuie, mai întâi, să încredinţezi responsabilităţile comandanţilor şi locţiitorilor lor şi să fixezi efectivele diverselor forma­ţiuni..."
"Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci,[3] adică căprărie; două cărării formează o secţie; cinci secţii fac un pluton; două plutoane, o compa­nie; două companii un batalion; două batalioane, un re­giment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată.[4] Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie şi are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca şi cum ar fi vorba de câţiva inşi .

2. Şi a ordona unui număr mare este acelaşi lucru cu a ordona câtorva. Este o problemă de dispunere şi de semnale.
Chang Yu: "Orm este sigur că trupele, când sunt foarte numeroase, se desfăşoară pe spaţii vaste, pe care nici ochiul, nici urechea nu le-ar percepe cu o acuitate satis­făcătoare. De aceea, ordinul de înaintare sau de retragere este transmis ofiţerilor şi oamenilor cu autorul steaguri­lor şi paviloanelor şi acela de a se deplasa sau de a se opri cu ajutorul clopotelor şi al tobelor. Astfel, viteazul nu va înainta singur şi fricosul nu va fugi".

3. Posibilitatea armatei de a rezista atacului inamicu­lui, fără a fi înfrântă, este asigurată prin operaţiunile for­ţei "extraordinare" şi a forţei normale.[5]
Li Ch'uang: "Forţa care înfruntă inamicul este forţa normală; cea care-l ia din flanc este forţa extraordinară. Nici un comandant de armată nu poate smulge avantajul de la inamic fără ajutorul forţelor extraordinare."
Ho Yen Hsi: "Procedez în aşa fel încât inamicul să ia forţa mea normală drept forţă extraordinară şi forţa mea extraordinară drept forţă normală. Mai mult, cea normală este susceptibilă de a deveni extraordinară şi invers".

4. Trupe aruncate împotriva inamicului ca o piatră de moară peste nişte ouă sunt un exemplu de acţiune masivă contra neantului.
Ts'ao Ts'ao: "Atacaţi cu tot ce aveţi mai puternic în punctele slabe ale inamicului."

5. Ca regulă generală, în bătălie foloseşte forţa nor­mală, pentru a angaja lupta; foloseşte forţa extraordinară pentru a cuceri victoria.

6. Resursele celor ce sunt experţi în utilizarea forţe­lor extraordinare sunt la fel de nemărginite ca cerul' şi pământul, la fel de inepuizabile ca apa marilor fluvii.[6]

7. Într-adevăr, ele se termină, apoi se formează din nou, ciclic, cum sunt mişcările soarelui şi ale lunii". Ele mor, apoi renasc la viaţă, repetându-se, cum fac anotim­purile care trec.

8. Notele muzicale sunt numai în număr de cinci, dar combinaţiile lor sunt atât de numeroase, încât este impo­sibil să le auzi pe toate.

9. Culorile fundamentale sunt doar în număr de cinci, dar combinaţiile sunt atât de numeroase, încât este impo­sibil ochiului să le perceapă pe toate.

10. Gusturile sunt numai în număr de cinci, dar ele dau amestecuri atât de variate, încît este imposibil să le deguşti pe toate.

11. În luptă există numai forţa normală şi forţa extraordinară, dar combinaţiile lor sunt nelimitate; nici un spirit omenesc nu le poate sesiza pe toate.

12. Căci aceste două forte se reproduc una din alta; interacţiunea lor este fără de sfârşit., ca aceea a verigilor în lanţ. Cine poate spune unde începe una şi unde sfâr­şeşte cealaltă?

13. Când apa torentului rostogoleşte galeţii, este dato­rită impetuozităţii sale.

14. Dacă şoimul sfâşie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că loveşte exact la momentul dorit.[7]
Tu Yu: "Loviţi-vă inamicul la fel de puternic, cum loveşte şoimul la ţintă. Fără greş, sfâşie rinichii prăzii sale pentru că el aşteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat." [8]

15. Astfel, expertul în arta militară posedă o forţă de impulsie irezistibilă şi atacul său este reglat cu precizie.

16. Potenţialul său este cel al unei arbalete întinse la maximum, timpul său de acţiune este cel al declanşării mecanismului acestuia.[9]

17. În tumult şi în vacarm, bătălia pare confuză, dar nu există dezordine; trupele par să se învârtă în cerc, dar ele nu pot fi înfrânte .[10]

Li Ch'uang: "În bătălie, totul pare a fi tumult şi con­fuzie, dar steagurile şi pavilioanele răspund unor dispo­zitive precise, sunetul talgerelor are reguli fixe".

18. Confuzia aparentă rezultă din ordine, laşitatea apa­rentă din curaj, slăbiciunea aparentă din tărie.[11]
Tu Mu: "Semnificaţia acestui verset este că dacă do­reşti să simulezi dezordinea pentru a trage un inamic, tre­buie să fii, tu însuţi, foarte disciplinat. Numai atunci poţi simula învălmăşeala. Cel care doreşte să simuleze laşitatea şi să-şi pândească inamicul trebuie să fie curajos, căci numai atunci va fi în stare să simuleze frica. Cel care do­reşte să pară slab, pentru a-l face pe inamic trufaş, tre­buie să fie extrem de puternic. Numai cu această condiţie va putea să se prefacă a fi slab".

19. Ordinea sau dezordinea depind de organizare, cu­rajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.
Li Ch'uang: "Cînd trupele reuşesc să se plaseze într-o situaţie favorabilă, laşul este viteaz; dacă situaţia devine disperată, curajoşii vor deveni laşi. În arta războiului nu există reguli fixe. Aceste reguli nu pot fi stabilite decât după împrejurări."

20. Astfel, cei care se înţeleg să provoace o mişcare a inamicului izbutesc, creând o situaţie în faţa căreia acesta trebuie să se plece; ei îl atrag prin momeli într-o cursă sigură şi, făcându-l să creadă într-un câştig aparent, îl aşteaptă în forţă.

21. De aceea, un comandant de armată calificat pre­tinde victoria de la situaţie şi nu de la subordonaţii săi.
Ch'en Hao: "Experţii în armata militară au îndeobşte încredere în oportunitatea şi în rapiditatea execuţiei. Ei nu lasă numai pe spinarea propriilor oameni povara sar­cinii de îndeplinit".

22. El îşi alege oamenii, iar ei profită de situaţie.[12]
Li Ch'uan: "Viteazul ştie să se bată; prudentul să se apere; înţeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent".
Tu Mu: "Nu Pretindeţi nici o înfăptuire celor care nu au talent".
Când Ts'ao Ts'ao l-a atacat pe Chane Lu în Han Chung i-a lăsat pe generalii Chang Liao, Li Tien şi Lo Chin în fruntea a mai mult de o mie de oameni pentru a apăra Ho Fei. Ts'ao trimise instrucţiuni lui Hseih Ti, şeful sta­tului major al armatei, într-un plic pe care a scris: "A se deschide numai la sosirea rebelilor". Puţin după aceea, Sun Ch'uan din Wu, în fruntea a o mic de oameni, asedie asedie Ho Fei. Generalii desfăcură plicul şi citiră: "Dacă Si Sun Ch'uan soseşte, generalii Chang şi Li vor porni lupta. Generalul Lo va apăra oraşul. Şeful statului major al armatei nu va lua parte la luptă.[13] Toţi ceilalţi generali vor trebui să atace pe inamic".»
Chang Liao a spus: "Stăpînul nostru este în campanie departe şi dacă aşteptăm sosirea întăririlor, rebelii ne vor nimici cu siguranţă. De aceea, instrucţiunile ne ordonă ca înainte ca trupele inamice să se unească, să le atacăm imediat pentru a le rupe colţii şi a întări moralul proprii­lor noastre trupe. Apoi, vom putea apăra oraşul. Toate şansele de victorie sau de înfrângere depind de această acţiune".
Li Tien şi Chang Liao îl atacară pe Sun Ch'uan şi efec­tiv îl puseră în dificultate, ceea ce făcu să se prăbuşească moralul armatei Wu. Ei se întoarseră şi-i pregătiră liniile de apărare, iar trupele se simţiră în siguranţă. Sun Ch'uan asedie oraşul timp de zece zile, dar nu reuşi să-l cucerească şi se retrase.
În legătură cu acest episod, istoricul Sun Sheng a no­tat: "Războiul este o chestiune de şiretenie. În ceea ce priveşte apărarea lui Ho Fei, ea era şovăitoare, slabă şi lipsită de întăriri. Dacă ai încredere în generali viteji că­rora le place să se bată, greutăţile nu vor întârzia să apară. Dacă te bazezi numai pe cei ce sunt prudenţi, aceştia se vor descumpăni şi le va fi greu să ţină situaţia sub con­trol".
Chang Yu: "Or, cea mai bună metodă, când ai oa­meni în subordine, constă în a-l folosi pe zgârcit şi pe prost, pe înţelept şi pe viteaz şi de a-i da fiecăruia o res­ponsabilitate care i se potriveşte. Nu încredinţaţi oame­nilor sarcini pe care nu sunt capabili să le îndeplinească. Faceţi o selecţie şi încredinţaţi fiecăruia răspunderi pe mă­sura competenţelor lor".

24. Cel care contează pe situaţie îşi foloseşte oamenii în luptă ca şi cum ar rostogoli nişte buturugi -şi pietre. Căci este în firea buturugilor şi a pietrelor să stea în echi­libru pe un pământ ferm şi sa se mişte pe un pământ nestabil. Dacă au colţuri se opresc, dacă sunt rotunde se rostogolesc.

25. Astfel, potenţialul trupelor care în luptă sunt con­duse cu îndemânare, se poate compara cu cel al galeţilor rotunzi care se rostogolesc din vârful muntelui.
Tu Mu: "...Astfel, nu este nevoie decât de puţină forţă pentru a realiza mult".
Chang Yu: «...Li Chang a spus: În război sunt trei feluri de situaţii:
"Când generalul dispreţuieşte inamicul şi ofiţerilor, săi le place să se lupte, când ambiţiile acestora ţin de aşa de sus ca norii de pe cer şi înflăcărarea lor este la fel de sălbatecă precum uraganele, suntem în prezenţa unei situaţii create de moral."»
"Când un singur om apără un defileu îngust de munte, care seamănă cu tubul digestiv al unei oi sau cu intrarea coteţului unui câine, el poate ţine piept la o mie de sol­daţi. Ne găsim atunci în, prezenţa unei situaţii create de teren."
"Când se trage folos din delăsarea inamicului, din obo­seala sa, din foamea sau setea sa, sau când loveşti în timp ce posturile sale înaintate nu au fost solid întărite, sau când armata sa este la jumătatea drumului de traversare a unui râu, ne găsim în prezenţa unei situaţii create de către inamic".
"Astfel, când comanzi trupe, trebuie să tragi foloase de pe urma situaţiei, exact ca atunci când rostogoleşti o minge de-a lungul unei pante abrupte. Efortul pe care îl depui este minimum, dar rezultatele sunt uriaşe".

O sa iau pauza vreo 1 sapt :P ...va astept dupa o sapt cam aja ...dar va rog sa mai intrati pe blog sa am traffic.
poate o sa mai postez .

#Sun+Tzu+Arta+razboiului# partea a patra

#Sun+Tzu+Arta+razboiului##Sun+Tzu+Arta+razboiului##Sun+Tzu+Arta+razboiului#
#Sun+Tzu+Arta+razboiului##Sun+Tzu+Arta+razboiului##Sun+Tzu+Arta+razboiului#
III
Strategia ofensivă (partea a 4-a )

Sun Tzu a spus:

1. În război cea mai bună politică este să cucereşti statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluţie.
Li Ch'uan: "Nu încurajaţi omorul".

2. E mai bine să capturezi armata inamică, decât s-o nimiceşti; e mai bine să prinzi intacte un batalion, o companie sau o grupă de cinci oameni decât să le nimiceşti.

3. Într-adevăr, culmea priceperii nu este să recupe­rezi o sută de victorii într-o sută de bătălii.

4. Cel mai important în război este să ataci în stra­tegia inamicului.[1]
Tu Mu: "...Marele Duce a spus: Cel care excelează în soluţionarea dificultăţilor înainte de a apărea. Cel care este capabil să-şi învingă adversarii triumfă înainte ca ameninţările acestora să se concretizeze".
Li Ch'uan: «Atacaţi planurile inamicului prin anihi­larea punctului lor de pornire. Sub hunii celei de-a doua dinastii, K'ou Hsun a încercuit Kao Chun.[2] Chun trimise pe generalul său însărcinat cu planificarea, Huang Fu Wen, pentru negocieri. Huan Fu Wen era încăpăţînat şi grosolan. K'ou Hsun ordonă să fie decapitat şi îl informă pe Kao Chun în termenii următori: "Ofiţerului vostru de stat maior îi lipsea buna creştere. L-am decapitat. Dacă vreţi să vă supuneţi făceţi-o imediat, dacă nu apăraţi-vă." Chiar în aceeaşi zi Chun îşi distruse fortificaţiile şi se predă.»
Toţi generalii lui K'ou Hsum spuseră: "Cum! I-aţi ucis mesagerul şi totuşi l-aţi obligat să predea cheile oraşului! Cum este posibil aşa ceva?"
K'oun Hsun zise: «Huang Fu Wen era mâna dreaptă a lui Kao Chun, sfetnicul său particular. Dacă l-aş fi cruţat şi-ar fi dus la îndeplinire planurile, dar omorându-l l-am lipsit pe Kao Chun de mâna lui dreaptă. Se spune: "Supremul rafinament în arta războiului este de a dejuca planurile inamicului".»
Toţi generalii spuseră: "Aceasta depăşeşte puterea noastră de înţelegere".

5. Apoi, cel mai bine este să-i destrami alianţele.[3]
Tu Yu: "Nu-i lăsaţi pe inamici să se unească".
Wang Hsi: "Examinaţi problema alianţelor lor şi provocaţi ruptura lor. Dacă un inamic cere aliaţi, pro­blema este gravă şi poziţia inamicului puternică; dacă nu are, problema este minoră şi poziţia lui este slabă".

6. Dacă acest lucru nu este cu putinţă, cel mai bine este să-i ataci armata.
Chia Lin: «Marele Duce a spus: "Cel ce luptă pentru victorie numai cu sabia, nu este un general bun".» Wang Hsi: "Bătăliile sunt treburi periculoase".
Chang Yu: "Dacă nu puteţi să înăbuşiţi în faşă inten­ţiile inamicului, nici să-i rupeţi alianţele când sunt pe punctul de a fi încheiate, ascuţiţi-vă armele spre a dobândi victoria...".

7. Cea mai rea politică este aceea de a ataca oraşele. Nu ataca oraşele decât atunci când nu mai ai altă soluţie.[4]

8. Pregătirea carelor de asediu, a armelor şi echipa­mentului cere cel puţin trei luni; lucrările de terasa­ment necesare pentru a ridica talazuri în faţa zidului, alte trei luni.

9. Dacă generalul nu este în stare să-şi înfrâneze nerăbdarea şi ordonă oamenilor săi să se îngrămădească în preajma zidului ca un roi de albine, o treime dintre ei vor fi omorâţi fără ca oraşul să fie cucerit. Aceasta este soarta atacurilor de acest gen.
Tu Mu: "Spre sfârşitul dinastiei Wei, împăratul Tai Wu conduse o sută de mii de oameni împotriva generalului tării Sung, Tsang Chih, la Yu Tai. Împăratul îi ceru mai întâi vin, lui Tsang Chih.[5] Tsang Chih sigilă un vas plin cu urină şi i-l trimise. Tai Wu, înnebunit de furie, atacă imediat oraşul, ordonând trupelor sale să escala­deze zidurile şi să se angajeze în lupta corp la corp. Cadavrele se îngrămădiră până pe creasta zidurilor şi la capătul a treizeci de zile numărul morţilor reprezenta mai mult decât jumătatea efectivelor Wei".

10. Aşadar, cei ce sunt experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ei cuceresc oraşele fără a le asedia şi doboară un stat fără operaţiuni prelungite.
Li Ch'uan: «Ei învinseră prin strategie. Sub a doua dinastie Han, Tsan Kung, marchiz de Tsan, încercui pe rebelii Yao la Yuan Wu, dar timp de mai multe luni el nu fu în stare să cucerească oraşul.[6] Ofiţerii şi oamenii săi erau bolnavi şi plini de răni. Regele din Tung Hai îi spuse lui Tsan Kung: "Acum, v-aţi masat trupele şi aţi încercuit inamicul, care este hotărât să lupte până la moarte. Asta nu este strategie! Ar trebui să ridicaţi asediul. Arătaţi-le că au o portiţă de scăpare; ei vor fugi şi se vor împrăştia. Atunci şi un paznic de câmp îi va captura! Tsang Kung urmă acest sfat şi cuceri Yuan Wu".»

11. Scopul trebuie să fie de a cuceri intact. "Tot ceea ce este sub cer". În acest mod, trupele vor rămâne neatinse şi victoria va fi totală. Aceasta este arta strate­giei ofensive.

12. Prin urmare, arta de a conduce trupele la luptă constă în aceasta. Dacă dispui de o superioritate de zece contra unu, încercuieşti duşmanul.

13. La cinci contra unu, atacă-l.
Chang Yu: "Dacă eu sunt de cinci ori mai puternic decât inamicul, îi ţin în stare de alarmă trupele din faţă, îl surprind în spate, îl clatin la est şi-l lovesc la vest."

14. La doi contra unu, dezbină-l.[7]
Tu Yu: ..Dacă e superioritate de doi contra unu, nu este suficientă pentru a stăpâni situaţia, utilizăm forţa de diversiune pentru a dezbina armata duşmanului. De aceea, Marele "Duce a spus: "Cine este incapabil să acţioneze asupra inamicului, spre a-i dezbina forţele, nu poate vorbi despre o tactică de excepţie".

15. Dacă forţele sunt egale, poţi angaja lupta.
Ho Yen Hsi: "În aceste condiţii numai generalul competent poate învinge".

16. Dacă eşti în inferioritate din punct de vedere numeric, să fii în stare să baţi în retragere.
Tu Mu: "Dacă trupele noastre sunt în stare de infe­rioritate, împiedicaţi-l temporar pe inamic să ia iniţia­tiva atacului. După aceea, veţi putea probabil să profi­taţi de un punct slab. Vă veţi mobiliza atunci toate ener­giile şi veţi urmări victoria cu o hotărâre fermă".
Chang Yu: "Dacă inamicul este puternic şi eu sunt slab, mă retrag pentru moment şi mă feresc de orice angajare[8] — aceasta până când competenta generalilor şi eficienţa trupelor vor fi la egalitate.
Dacă sunt stăpân pe toate mijloacele mele şi inamicul este în stare de derută, dacă trupele mele sunt pline de avânt, iar cele ale lui apatice, atunci pot da bătălia chiar dacă el are superioritate numerică."

17. Dacă eşti inferior în toate privinţele, să fii în stare să te eschivezi, căci o armată mică este o pradă uşoară pentru una mai puternică.[9]
Chang Yu: «...Mancius a spus: "Cel mai mic desigur nu se poate măsura cu cel mare, nici cel slab cu cel puternic sau cei puţini cu mulţimea."[10]

18. Căci generalul este apărătorul statului. Dacă această apărare se extinde la tot, statul va fi cu sigu­ranţă puternic; dacă ea are lacune, statul va fi fără îndoială slab.
Chang Yu: "...Marele Duce a spus: Un suveran care îşi găseşte omul potrivit cunoaşte prosperitatea. Cel care nu reuşeşte, va fi pierdut".

19. Trebuie să ştii că pentru un suveran există trei mijloace de a atrage nenorocirea asupra armatei sale şi anume dacă procedează după cum urmează.[11]

20. Nesocotind faptul că armata nu trebuie să înain­teze, să ordone o înaintare sau, nesocotind faptul că ea nu trebuie să se retragă, să ordone o retragere. E ceea ce se numeşte "a pune armata pe picior greşit".
Chia Lin: "Înaintarea şi retragerea armatei pot depinde de deciziile luate de general, potrivit împrejurărilor. Nu există nenorocire mai mare decât ordinele emanând de la suveranul care stă la curte."

21. Necunoscând nimic din problemele militare, să participe la organizarea lor, aceasta îi dezorientează pe ofiţeri.
Ts'ao Ts'ao: "...O armată nu poate fi condusă după codul manierelor elegante."
Tu Mu: "În ce priveşte convenienţele, legile şi decre­tele, armata are propriul ei cod pe care în general îl respectă. Dacă îl aliniez după regulile care prezidează guvernarea unui stat, ofiţerii vor fi complet derutaţi."
Chang Yu: "Bunătatea şi dreptatea pot fi de folos, la guvernarea unui stat, dar nu în administrarea unei armate. Rapiditatea şi supleţea servesc administrării unei armate, dar nu pot servi la guvernarea unui stat".

22. Necunoscând problemele de comandament, să ia parte la exercitarea responsabilităţilor, aceasta ucide încrederea în sufletul ofiţerilor.[12]
Wang Shi: "Dacă o persoană, care nu cunoaşte tre­burile armatei, este trimisă să ia parte la administrarea armatei, fiecare mişcare a sa va stârni dezacord şi frustare reciprocă şi întreaga armată va fi paralizată. De aceea, Pei Tu prezintă o cerere la palat pentru ca să fie revocat Controlorul armatei; numai după aceea a fost în măsură să pacifice Ts'ao Chou".[13]
Chang You: "Recent, curtenilor le-au fost încredin­ţate funcţiile de Controlor al armatei, ceea ce evident reprezintă o eroare."

23. Dacă armata este dezorientată şi lipsită de încredere, suveranii ţărilor vecine vor stârni dificultăţi. Acesta este sensul proverbului: "Confuzia în armată duce la vic­toria adversarului".[14]
Meng: "...Marele Duce a spus: Acela care nu cunoaşte cu precizie obiectivele sale nu ştie să riposteze inami­cului".
Li Chi'uan: "...Nu trebuie să te înşeli asupra alege­rii persoanei căreia îi este încredinţată comanda... Liu Hsiang Ju, Prim ministru în Chao, a spus: Chao Kua nu ştie decât să citească cărţile tatălui său şi până în prezent s-a dovedit complet incapabil să stabilească core­laţia între schimbările de situaţii. Or, Majestatea Voas­tră, datorită numelui său, l-a desemnat comandant şef. Este cum ai lipi corzile unei lăute şi ai încerca apoi s-o acordezi".

24. Trebuie să se ştie că există cinci cazuri în care se poate prevedea victoria.

25. Cel care ştie când trebuie şi când nu trebuie să angajeze lupta, va fi victorios.

26. Cel care ştie cum să folosească forţa unei armate mari şi forţa unei armate mici va fi victorios.
Tu Yu: "În cursul unui conflict sunt cazuri în care cei ce au de partea lor superioritatea numerică nu pot să atace o mână de oameni şi alte cazuri când cel slab poate să-l învingă pe cel puternic. Cel care este capabil să acţioneze asupra acestei categorii de împrejurări va fi victorios".

27. Cel ale cărui trupe sunt unite în jurul unui obiec­tiv comun va fi victorios.
Tu Yu: "De aceea, Mencius a spus: Anotimpul potri­vit contează mai puţin decât avantajele oferite de teren; acestea, la rândul lor contează mai puţin decât armonia relaţiilor omeneşti."15

28. Cel care este prudent şi aşteaptă un inamic impru­dent va fi victorios.
Ch'en Hao: "Organizaţi o armată de neînvins şi aşteptaţi momentul când inamicul va fi vulnerabil".
Ho Yen Hsi: "...Un nobil a spus: Să te bazezi pa ţărani şi să nu faci pregătiri este cea mai mare dintre crime; să fii gata dinainte pentru orice eventualitate este cea mai mare dintre virtuţi".

29. Cel care are generali competenţi, feriţi de ingerin­ţele suveranului va fi victorios.
Tu Yu: "...De aceea, maestrul Wang a spus: Să fixezi întâlniri este de resortul suveranului, să decizi în materie de luptă, este de resortul generalului".
Wang Li: "...Un suveran înzestrat cu o personalitate şi o inteligenţă superioare trebuie să fie în măsură să recunoască omul care-i convine, el trebuie să-i încredin­ţeze răspunsurile şi să aştepte rezultatele".
Ho Yen Si: "...În război se pot produce o sută de schimbări în cursul fiecărei etape. Când constaţi că este posibil, înaintezi; când vezi că situaţia este grea, te retragi. A spune că un general trebuie să aştepte ordinele unui suveran în asemenea împrejurări, e ca şi cum ai informa un superior că vrei să stingi un incendiu. Înainte ca ordinul să vină, cenuşa va fi rece. Şi se mai spune că, în asemenea împrejurări trebuie să fie consultat inspec­torul general al armatei. E ca şi cum, pentru a construi o casă lângă drum, ai cere sfatul trecătorilor. Evident, nu vei mai termina niciodată treaba".[15]
"Să-l ţii din scurt pe un general competent, cerându-i, în acelaşi timp, să suprime un inamic viclean, este ca şi cum ai lega ogarul negru al hanilor şi apoi i-ai da ordin să prindă iepuri. Care este diferenţa?"

30. Iată cele cinci cazuri precise în care calea către victorie este cunoscută.

31. De aceea spun: "Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; într-o sută de bătălii nu te vei expune nici unei primejdii".

32. Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi, şansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale.

33. Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe tine însuţi, eşti sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie.
Li Ch'uan: "Astfel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot aştepta ei decât la înfrângere."



IV
Dispuneri[16]

Sun Tzu a spus

1. În vremurile vechi, războinicii iscusiţi începeau prin a deveni de neînvins, apoi aşteptau ca inamicul să fie vulnerabil.

2. Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnera­bilitatea inamicului, de el.

3. În consecinţă, cei care sunt versaţi în arta războiu­lui pot ajunge invincibili, dar nu-l pot face în mod sigur pe inamic vulnerabil.
Mei Yao Ch'en: "Pot să fac ceea ce depinde de mine; ceea ce depinde de inamic nu e niciodată sigur."

4. Iată de ce se spune că e posibil să ştii cum să învingi, fără ca aceasta să însemne că o vei şi face.

5. Invincibilitatea constă în apărare, iar şansele de victorie în atac.[17]

6. Te aperi când dispui de mijloace suficiente; ataci când dispui de mijloace mai mult decât suficiente.

7. Cei care sunt experţi în arta apărării se ascund sub nouă straturi de pământ; cei care sunt abili în arta atacului se deplasează ca şi cum ar cădea din al nouălea cer. Astfel, ei sunt capabili să se apere şi să-şi asigure o victorie totală, în acelaşi timp.[18]

8. A prevedea o victorie pe care primul venit poate s-o prevadă nu este culmea abilităţii.
Tu Yu: "Cei care sunt experţi în arta pregătirii apără­rii consideră esenţial să ţină seama de forţa obstacolelor, cum sunt munţii, fluviile şi podişurile. Ei fac în aşa fel încât inamicul să nu poată şti unde să atace. Ei parcă se ascund sub al nouălea strat al pământului."
"Cei care sunt experţi în arta de a ataca, consideră că esenţial să ţină seama de anotimpuri şi de avantajele terenului; ci folosesc inundaţiile şi focul după împreju­rări. Ei fac în aşa fel ca inamicul să nu poată şti unde să se pregătească. Ei declanşează atacul ca un trăznet ţâşnit din al nouălea cer".
Li Ch'uang: "...Când Han Hsein nimici statul lui Chao, el plecă de la Gâtul Puţului înainte de micul dejun. El spuse: Vom distruge armata lui Chao. Apoi ne vom regăsi pentru masă. Generalii care erau descurajaţi, se prefăcură a fi de acord. Han Hsein îşi dispuse armata în linie de bătaie, cu spatele la fluviu. Observându-i de la înălţimea parapetelor, trupele Chao izbucniră într-un râs zgomotos şi îl batjocoriră astfel. Generalul nu ştie să con­ducă o armată! Han Hsin strivi atunci armata Chao şi după ce-şi luă micul dejun, puse să fie decapitat seniorul Ch'eng An." [19]
"Iată o pildă despre ceea ce scapă muritorilor de rând" ".

9. A triumfa în luptă şi a fi universal proclamat "expert", nu constituie culmea abilităţii, pentru că pentru a ridica un puf de toamnă nu ai nevoie de multă forţă; să deosebeşti soarele de lună nu este o dovadă de clar­viziune; să auzi tunetul nu înseamnă că ai auzul fin.[20]
Chang Yu: «Prin "puf de toamnă", Sun Tzu înţelege puful iepurelui care, când vine toamna, este foarte uşor.»

10. În vechime, cei despre care se spunea că sunt experţi în arta războiului bănuiau un inamic uşor de învins.[21]

11. Iată de ce victoriile obţinute de un maestru în arta militară nu aduceau acestuia nici faima înţelepciu­nii, nici meritul vitejiei.
Tu Mu: "Scapă înţelegerii comune victoria obţinută înainte ca situaţia să se fi cristalizat. Cel care o dobân­deşte nu câştigă deci deloc o reputaţie de înţelepciune. Înainte să-şi fi înroşit sabia în sânge, ţara inamică a capi­tulat".
Ho Yen Si: "...Când vă supuneţi inamicului fără luptă, cine vă va proclama vitejia?"

12. Căci el îşi câştigă victoriile fără greş. "Fără greş" înseamnă că, orice ar face, el îşi asigură victoria; el învinge un inamic deja învins.
Chen Hao: "În materie de planificare, nici o mişcare inutilă; în materie de strategie, nici un pas neîngăduit".

13. Iată de ce un comandant şef priceput face în aşa fel încât să ocupe o poziţie care să-l pună la adăpost de înfrângere şi el nu pierde nici o ocazie de a-şi surclasa inamicul.

14. Astfel, o armată este victorioasă înainte de a căuta bătălia; o armată sortită înfrângerii se bate fără speranţa de a învinge.
Tu Mu: "...Ducele Li Ching din Wei a spus Cali­tăţile indispensabile ale unui comandant sunt, înainte de toate, clarviziunile, arta de a face să domnească armo­nia în sânul armatei sale, o strategie chibzuită, dublată de planuri pe termen lung, simţul anotimpurilor şi facul­tatea de a înţelege factorii umani. Căci un general inapt să-şi evalueze posibilităţile sau să-şi imagineze ce sunt promptitudinea şi supleţea va înainta, când se va prezenta ocazia de a ataca, cu un pas poticnit şi şovăitor, privirea întoarsă cu îngrijorare mai întâi la dreapta, apoi la stânga, şi el va fi capabil să întocmească un plan. Dacă este credul se va încrede în rapoarte nedemne de crezare, crezând ba una, ba alta. Tot atât de temător ca o vulpe în retragere şi în avansare, el va lăsa rândurile armatei sale să se risipească. Prin ce se deosebeşte acest mod de acţiune de aruncarea unor nevinovaţi în apă clocotită sau în foc? Nu este exact acelaşi lucru cu a duce vacile şi oile să pască lângă lupi şi lângă tigri?"

15. Cei care sunt experţi în arta războiului practică "Dao" şi respectă legile; ei sunt, deci, în măsură să for­muleze o politică victorioasă.
Tu Mu: «Dao este calea omeniei şi a dreptăţii; "legile" sunt reguli şi instituţii. Cei care excelează în arta războiului cultivă, mai întâi, propriul lor simţ de drep­tate şi îşi protejează legile şi instituţiile lor. În acest fel ei fac ca guvernul lor să fie de neînvins."

16. Căci, elementele artei militare sunt: în primul rând, aprecierea spaţiului; în al doilea rând, evaluarea cantităţilor; în al treilea rând, calculele; în al patrulea rând, comparaţiile şi, în al cincilea rând, şansele de victorie.

17. Aprecierea spaţiului este în funcţie de teren.

18. Cantităţile decurg din apreciere, cifrele din canti­tăţi, comparaţiile din cifre şi victoria din comparaţii.
Ho Yen Si[22]: Prin teren trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, distanţele şi felul terenului; prin aprecieri calculul. Înainte ca armata să fie pusă în mişcare, sunt efectuate studii în ceea ce priveşte gradul de dificultate prezentat de teritoriul inamic, cât de drepte sau întortochiate sunt drumurile lui, cifrul efectivelor inamicului, valoarea echipamentului său de război, starea moralului trupelor acestuia. Sunt efectuate calcule pentru a se vedea dacă inamicul poate fi atacat şi numai după aceea se trece la mobilizarea popoulaţiei şi la înrolarea trupelor".

19. Astfel o armată victorioasă se aseamănă cu o jumătate de chintal pus în balanţă cu un grăunte; o armată învinsă se aseamănă cu un grăunte pus în balanţă cu o jumătate de chintal.

20. Datorită artei de a-şi dispune trupele, un general victorios este în măsură să le facă să lupte cu efectul apelor zăgăzuite, care deodată eliberate, se precipită într-o prăpastie fără fund.
Chang Yu: "E în, natura apei să evite înălţimile şi să se năpustească spre ţinuturile joase. Când se rupe un baraj, apa se dezlănţuie cu o forţă irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitaţi de lipsa de pregă­tire a inamicului, atacati-l în momentul în care se aşteaptă mai puţin, evitaţi-i forţa şi loviţi părţile lui slabe şi, întocmai ca şi apei, nimeni nu vă va putea rezista".
[1] Nu cum citim în traducerea lui Giles "să dejoci planurile inamicului".
[2] Aceasta a avut loc în cursul primului secol al erei noastre.
[3] Şi nu cum citim în traducerea lui Giles: "să împiedici jonctiunea forţelor inamice"
[4] Contrar celor ce credea Giles, Sun Tzu nu vorbeşte în aceasta serie de versete, despre arta de a comanda o armată. Este vorba aici despre obiectivele ce trebuie atinse sau de politica ce trebuie dusă; Cheng — în cel mai înalt grad.
[5] Schimbul de cadouri şi de complimente era un preambul nor­mal al luptei.
[6] Caracterul Yao desemnează pe supra-terestru. El a putut fi aplicat boxerilor, care se credeau ţinta mingilor străine.
[7] După anumiţi comentatori, acest verset ar însemna: "a-şi dezbina propriile forţe", dar această interpretare pare mai puţin satisfăcătoare, deoarece caracterul Chih, folosit în cele două ver­sete precedente, se referă la inamic.
[8] Tu Mu şi Chang Yu recomandă, amândoi, retragerea "tem­porară", lăsând să reiasă necesitatea revenirii la acţiune ofensivă când împrejurările vor fi favorabile.
[9] Literal, "mijloacele unei armate mici sunt...", aparent aici este vorba despre arme şi echipament.
[10] CC II (Mencius)T, capitolul 7.
[11] Am schimbat aici ordinea caracterelor care înseamnă res­pectiv "suveran" şi "armată". Altminteri acest verset ar vrea să spună că ar exista pentru o armată, trei mijloace de a atrage nenorocirea asupra suveranului.
[12] Literal, "neştiind" sau "neînţelegând" sau "ignorând" unde autoritatea armatei, sau "ignorând problemele relative la exerciţii" ale autorităţii militare... Caracterul înseamnă "autori­tate" sau "putere".
[13] 13 "Controlorii armatei" ai dinastiei T'ang erau în realitate comisari politici. Pei Tu a devenit Prim-ministru în 815 al erei noastre şi în 817 el ceru suveranului să revoce pe controlorul care-i fusese afectat lui, care fără îndoială, se amesteca în opera­ţiunile militare.
[14] 14 "Seniori feudali" este redat prin "suveranii vecini". Comen­tatorii sunt de acord pentru a declara că o armată, când este în încurcătură,".se privează .singură de victorie. 15 CC (Mencius), capitolul I, p.85.
[15] Parafrazarea unei ode pe care Legge o traduce astfel: "Ei seamănă cu unul care consultă trecătorii asupra construcţiei unei case. Aceasta, în consecinţă, nu va fi niciodată terminată" (CC IV, p. 332, oda I).
[16] Caracterul Hsing înseamnă "formă", "aspect" sau "aparenţa" şi într-un sens mai restrâns "dispunere" sau "formaţie". În ediţia Clasici militari care — se pare — urma pe Ts'ao Ts'ao, acest capitol se intitula "Cliung Hsing" — "Formă" sau "Dispuneri ale arma­tei. După cum se va vedea, acest caracter înseamnă mai mult decât dispuneri concrete."
[17] Invincibilitatea este (înseamnă) apărarea, capacitatea de a învinge, este (înseamnă) atacul
[18] Ideea că Cerul şi Pământul se compun fiecare de "straturi" sau "etaje" vine din antichitate.
[19] Han Hsin dispuse armata sa în "terenul morţii". El îşi arse vasele şi-şi distruse ustensilele de bucătărie. Fluviul era înapoi, armata lui Chao înainte. Pentru Han Hsin nu exista altă soluţie, el trebuia să învingă sau să moară.
[20] Să câştigi o victorie datorită unei lupte grele sau datorită norocului nu este un semn de iscusinţă.
[21] Inamicul fu învins cu uşurinţa pentru ca experţii creaseră în prealabil, condiţii favorabile.
[22] Acest comentariu figurează în text ca urmare la V.18. Fac­torii enumeraţi sunt calităţi ale "fermei".

Lectia+de+istorie#Civilizatia+greaca#+

Lectia+de+istorie#Civilizatia+greaca#+Lectia+de+istorie#Civilizatia+greaca#+
Lectia+de+istorie#Civilizatia+greaca#+Lectia+de+istorie#Civilizatia+greaca#+

Civilizatia greaca

Civilizatia greaca a fost creata de un mic numar de state nemultumite, printer care Atena si Sparta. Faptele lor eroice, experientele politice cat si realizarile culturale au asezat temelia traditiei occidentale.

Grecia a iesit din lunga perioada a Anilor Intunecati ca un teritoriu mic, in special format din comunitati de gaspodari in stare sa-si asigure existenta. Aceste comunitati au fast capabile sa sustina un oras care servea ca centru civic, spatiu de intrunire si refugiu pentrn vremuri grele. Orase ca Atena, Sparta, Carint si Teba au fost numele in jurul carora s-au format si micile orase state ale lumii grecesti. In ciuda faptului ca erau orase mici, orasele state grecesti au fost intotdeauna admirate ca un loc in care multitudinea ideilor politice au fast incercate si testate de la inceput.

Iesirea din intuneric
In timpul Anilor Intunecati, asezarile grecesti s-au extins in dreptul Marii Egee si de-a lungul coastei Asiei Mici (Turcia de azi). Prin secolul al 18-lea inainte de Cristos, grecii au inceput sa-si reorganizeze legaturile comerciale cu alte popoare, exportand produse caracteristice ca uleiul de masline, vin, ceramica,
si lucrari din metal. Arta scrisului, pierduta in timpul Anilar Intunecati, a fost
redescoperita cu ajutorul unei recente inovatii feniciene, aceasta fiind alfabetul. Pacea si prosperitatea au pricinuit cresterea rapida a populatiei. Hranirea populatiei a devenit astazi o problema, data fiind slaba dezvoltare a agriculturii.
Reactia grecilar a fost de a trimite o parte a populatiei pentru a intemeia noi orase sau colonii care ar fi putut ajuta. Ca urmare multe colonii au fost intemeiate in sudul ltaliei si in Sicilia iar zona a devenit cunoscuta ca Grecia
Mare. in timpul celor doua secole de colonizare,grecii au infiintat orase de jur imprejurul Marii Mediterane chiar si pe tarmul Marii Negre. Cu toate ca multi au fost asimilati de vecinii lor prezenta grecilor a exercitat o larga influenta prin indemanarea si felul lor de viata.
Intre timp orasele-state cunosc o schimbare politica rapida. Monarhiile au fost inlocuite de aristocratii care erau bazate pe domnia unor proprietari nobili. Dar pozitia lor a devenit instabila odata cu cresterea legaturilor comerciale si introducerea sistemului monetar in jurul anului 600 i.Ch; grecii au preluat ideea de la regatul Lidian unde fusese inventat recent.
Au existat multe conflicte intre orasele-state in timpul secolului 6 i.ch. si deseori puterea a fost detinuta de tirani. "Tiran" ca si "aristocrat" sunt termeni pe care grecii ii folosesc fara a spune prin asta ca, de pilda, tiranul ar fi un om crud sau indezirabil. Tiranul a luat puterea prin forta, el se poate dovedi un reformator si
poate fi mult mai popular decat aristocratii pe care i-a indepartat.
In ciuda reformelor introduse de un renumit legiutor pe nume Solon, puterea a fost preluata la Atena de un tiran capabil numit Pisistrarus.Dar dupa Pisistratus succesorul sau Hippias a fost expulzat din oras in anul 510 I.Ch. iar ca urmare sa introdus o constitutie democratica. Cuvantul grec democratie inseamna in original puterea exercitata de popor. jn timpul cand femeile si sclavii nu aveau drept de vot ,democratia in Grecia era limitata; datorita faptului ca orasele state erau mici nu aveau nevoie de reprezentanti alesi, ci fiecare cetatean se putea implica direct in emiterea legilor sau in a critica anumite decizii in timpul secolului 5 I.Ch. au aparut anumite conflicte intre mai multe orase-state intre democrati si grupurile de interese ale oligarhilor (adica ale oamenilor cu avutii insemnate). Sustinatorii grupurilor oligarhice preferau un sistem politic in care autoritatea era
detinuta de catre o clasa bogata.

Atena si Sparta
Daca Atena a fost cea mai mare campioana a democratiei, Sparta a avut si ea o pozitie de frunte in randul sistemelor controlate de oligarhi.Totusi Sparta a avut cateva trasaturi distincte.In marea majoritate a statelor grecesti numarul sclavilor era mic raportat la numarul oamenilor liberi. Dar Spartanii au trait ca un fel de rasa dominanta inconjurata de o populatie potential periculoasa, mult mai numeroasa(e vorba de asa numitii hiloti).Pentru a-si mentine dominatia, toti spartani au fost transformati in razboinici, fiind antrenati din copilarie sa indure durerea fara a se plange locuind In baraci. Cu toate ca modul de viata si cultura spartanilor erau rigide, ei erau admirati de multi greci care puneau in contrast devotamentul si morala austera a spartanilor cu individualismul cinic si distructiv
al atenienilor.
Grecii erau foarte loiali fata de propriile orase-state, dar ei recunosteau ca apartineau unui singur popor elen. Ei au avut in comun poezia lui Homer, religia lui Zeus si alti zei ai Olimpului, un cult al educatiei spirituale si fizice exprimate In Jocuri Olimpice. In raport cu alte popoare, ei se credeau diferiti pentru ca traiau sub domnia legii,iar restul popoarelor erau considerate a fi barbari. Atat oligarhii
cat si democratii avea drepturi legale si nu puteau fi ucisi prin capriciile unui imparat sau rege -spre deosebire, de exemplu de persani pe care grecii ii considerau barbari. Acesta era inca un motiv pentru care grecii dispretuiau
cultura persana si figura imparatului persilor.
Cu toate acestea, expansiunea persana din secolul 6 si de dinainte parea a fi irezistibila, printre victime incluzandu-se si orasele greceti din Asia Mica. Persanii n-au aratat un interes major pentru teritoriul grecesc sarac si indepartat de-a lungul Marii Egee pan cand atenienii i-au ajutat pe grecii din Asia cand acestia sau revoltat impotriva domniei persane. Revolta a fost inabusita, iar in anul 490 I.Ch imparatul persan Darius a trimis o expeditie militara pentru a pedepsi Atena.
Atenienii au castigat o faimoasa victorie la Maraton care se afla la 26 mile de Atena; fapta mesagerului care a alergat tot acest drum pentru a aduce vestea buna este si In zilele noastre comemorat la fiecare 4 ani printr-o alergare
de lunga distanta la Jocurile Olimpice.
10 ani mai tarziu, Xerxes, fiu s rmasa lui Darius a pregatit un atac mult mai mare construind un pod de amarcatiuni de-a lungul Hellespont-ului(stramtoare care desparte Asia Mica de Europa)pe care a marsaluit p enorma armata.Aceasta era desigur o amenitare pentru toate orasele state grecesti care cel putin de aceasta data s-au unit impotriva inamicului.Ca si Xerxes,care cobora din nord,o armata formata din mai multe state grecesti s-a deplasat conducand o actiune eroica.Leonida si 300 de spartani si-au dat viata pentru a pastra cu cat mai mult posibil stramtoarea Thermopylae.
Sacrificiullor a fost in vant ,greci au fost invinsi.Atena a fost evacuate si invadatori au ars templele de pe citadela Acropolis.Cu toate ca liderul military atenian Temistocles si-a consolidate armata in anii dinanintea razboiului flota greceasca n-a avut nici o sansa in fata numarului de ambarcatiuni persane si a soldatilor fenicieni.Dar Termistocles a reusit sa ademeneasca flota persana in stramtoarea Salamis.Acolo incarcata de numarul mare al
propriilor ambarcatiuni, cuprinsa de panica si confuzie flota persana a fost complet distrusa.

Batalie cu rol decisive

Batalia de la Salamis a fost una dintre cele mai importante cotituri ale istoriei.In anul urmator armata persana a fost infranta la Plataea,iar grecii au fost liberi.Atenieni si fortele aliate au dus razboiul in campul de lupta inamic,eliberand astfel orasele grecesti din Asia Mica.
Atenienii erau acum, liderii necontestati ai cauzei grecesti pe cand spartanii s-au retras din lupta. In 478 1. Ch. a fost infiintata Alianta Delica, care permitea atenienilor si aliatilor lor sa-si puna laolalta rezervele si sa le aduca in razboi. In scurt timp, alianta a devenit un instrument politic radical. Aliatilor li s-a cerut sa aiba regimuri democratice in acelasi mod ca si atenienii, si sa subentioneze uriasa flota care trebuia intretinuta pentru apararea lor comuna. Cand razboiul impotriva Persiei s-a terminat, In anul 449 l.ch., alianta a continuat sa existe, si incercarile de abandonare erau sever pedepsite.

Atena clasica

Al 5-lea secoll.Ch a fast deasemenea un timp al marilor clasici ai civilizatiei grecesti, identificati cu atenienii. In timpul dinainte si dupa aceasta perioada, alte orase-state grecesti au avut contributii substantiale la cultura greceasca, de exemplu, creerea poeziei, olaritul, sculptura si primii filozofi care au incercat sa
explice universal in termen fizici In locul proceselor magice si miraculoase.
Cele mai intelepte si artistice realizari au fost de cele mai multe ori asociate atenienilor.Printre templele reconstituite de pe Acropolis cel mai frumos este Partenonul prin proportiile superbe si prin decoratiunile sculpturale.Prima tragedie dramatica in istorie s-a nascut din ritualurile atenienilor in onoarea zeului
Dionysus. Filozofii care au pus temelia gandirii grecesti, Socrate si Platon au incercat sa raspunda la primele intrebari referitoare la moralitatea umana si idealuri politice. Herodot, deasemenea, provenea dintre atenieni,fiind primul istoric adevarat (adica un cercetator critic si nu autorul unor consemnari de zvonuri si povestiri).
Un alt mare istoric, Thucydides, a fost un general care a avut comanda in razboiul pe care l-a si descris apoi: razboiul peloponeziac din anii 431-404 I.Ch. Alarmat de cresterea puterii ateniene, spartani au format a alianta peloponeziaca ai carei membri proveneu din marea peninsula (Peloponesia) la sud de tarmul grecesc. Prima ciocnire dintre cele doua Aliante s-a dovedit a fi nedecisa si pentru a perioada indelungata lucrurile au ramas nedecise. Atenienii au suferit o pierdere mare cand ciuma a lovit orasul si l-a ucis pe Pericles, conducatorul lor. Dar, cu toate ca spartanii au putut distruge teritoriul care inconjura Atena, orasul a ramas in sigurana in spatele Marilor Ziduri care acopereau drumul pana in port, Pireu, de unde puteau fi aduse provizii. In acest timp atenienii si-au
pastrat suprematia pe mare.

Intelegerile se schimba

Dupa 7 ani de armistitiu razboiul a reizbucnit cu asedierea de catre atenieni, a Syracusei, un puternic oras grecesc din Sicilia. Cand intelegerile au fost schimbate iar fortele de asediu si-au dat seama ca sunt inconjurate, intreaga forta expeditionala a fost distrusa.Pierderea multor vase maritime si a multor
oameni a fast deasemenea un punct de cotitura In razboiul impotriva Spartei. Atenienii au fost inconjurati, flota le-a fast atacata si distrusa in timp ce vasele erau ancorate, iar in anul 404 l.Ch. Atena a fost infometata si inconjurat.

Sparta si Teba
Spartanii si-au atins obiectivul: puterea atenienilor nu a mai fost niciodata aceeasi. Dar, tinand cont de puterea armata limitata, nu putea fi vorba de unificarea sau de ocuparea Greciei, cu toate ca spartanii au asezat oligarhi
prieteni in conducerea multor orase putemice.Dar nici superioritatea Spartei nu a
durat prea mult din momentul in care Atena,Teba si Corintul s-a aliat impotriva ei. in 371 i. Ch. la Leuctra, tebanii sub conducerea lui Epaminondas au zdrobit rezistenta spartana, a carei reputatie militara nu a mai fost niciodata restabilita.
Suprematia tebanilor a fost de scurta durata, iar Grecia la sfarsitul secolului 4 i. Ch. era mai divizata ca niciodata. Multi greci si-au pierdut dorinta de a fi soldati si preferau in schimb sa angajeze mercenari care sa lupte in locul lor.In schimb, Macedonia, in nordul Greciei era o societate inapoiata si tribala, dar condusa de un rege capabil cu soldati bine pregatiti. Filip al lI-lea al Macedoniei si-a intarit puterea treptat, atacand orasele-state grecesti, rand pe rind, adeseori ajutata si de orasele-state vecine lacome de prada. in 338 l.Ch. in batalia de la Chaeronaea, armata macedoneana a zdrobit fortele unite ale Atenei si Tebei. Grecia avea acum un singur stapan. Era inceputul unei noi ere.

Date importante :
776 i.e.n.
Data traditionala a primelor Jocuri
Olimpice.
660 i.e.n.
Sparta devine un stat militar.
594 i.e.n.
Solon reformeaza constitutia ateniana.
499-94 i.e.n.
Grecii din Asia Mica se revolta
impotriva spartanilor.
490 i.e.n.
Expeditia persana infranta de atenieni
la Maraton.
480 i.e.n.
Invazia persana; victoria flotei grecesti
la Salamis.
479 i.e.n.
Persanii invinsi pe uscat (la Platea) si
pe mare (la Capul Mycale).
478 i.e.n.
Alianta Deliaca intemeiata sub
conducerea ateniana.
431 i.e.n.
Izbucnirea razboiului Peloponezian.
404 i.e.n.
Predarea atenienilor sfarseste razboiul
peloponeziac. suprematia spartana.
371 i.e.n.
Spartanii invinsi de tebanieni la Leuctra.
338 i.e.n.
Biltalia de la Chaeronaea a dus la
suprematia lui Filip al Macedoniei in
Grecia.

Cele mai improtante state in perioada clasica.

Sun+Tzu#Arta+razboiului #A treia parte#

Sun+Tzu#Arta+razboiului+Sun+Tzu#Arta+razboiului+Sun+Tzu#Arta+razboiului
#A treia parte#
II
Conducerea războiului

Sun Tzu a spus:

1. În general, operaţiunile militare necesită o mie de care uşoare şi o mie de'care grele acoperite cu piele, fie­care tras de câte patru cai şi o sută de mii de soldaţi cu platoşe.
Tu Mu: «...Altădată în luptele cu care, "cele acope­rite cu piele" erau fie uşoare, fie grele. Carele grele erau folosite pentru transportul halebardelor, armelor, al ma­terialelor, militare, obiectelor de valoare şi al uniformelor. Ssu Ma Fa spunea: "Un car transportă trei ofiţeri cu platoşe; şaptezeci şi doi de infanterişti îi însoţeau. Se mai adaugă zece bucătari şi servitori, cinci oameni care să aibă grijă de uniforme, cinci rândaşi la cai pentru nutreţ şi cinci oameni care aveau sarcina să adune lemne pentru foc şi să scoată apă. Şaptezeci şi cinci de oameni pentru fiecare car uşor, douăzeci şi cinci pentru căruţa cu bagaje, astfel încât în total o sută de oameni for­mează o companie."[1]

2. Dacă proviziile sunt transportate pe o distanţă de o mie de li, cheltuielile în spatele şi pe teatrul de ope­raţiuni, alocaţiile destinate să acopere întreţinerea consi­lierilor şi a oaspeţilor, costul furniturilor, cum ar fi cleiul şi lacul şi cel al carelor şi al armamentului se vor ridica la o mie de galbeni pe zi. Dacă se dispune de această sumă se poate indica o oaste cu o sută de mii de oameni de trupă.[2]
Li Ch'uan: "Or, în timp ce armata va înainta în teritoriu străin, visteria se va goli în interiorul teritoriu­lui naţional".
Tu Mu: «În armată, există un ritual de vizite amicale făcute de către seniori vasali. De aceea, Sun Tzu vorbeşte despre consilieri şi oaspeţi".»

3. Victoria este obiectivul principal al războiului.[3] Dacă ea întârzie, armele se tocesc şi moralul se macină. Când trupele vor ataca oraşele, ele vor fi la capătul puterilor.

4. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.
Chang Yu: "...Campaniile împăratului Wu al hanilor au tărăgănat fără nici un rezultat. Odată visteria golită, împăratul a promulgat un edict de austeritate".

5. Când armele îşi vor fi pierdut tăişul, când înflăcă­rarea se va stinge, când forţele vor fi epuizate şi visteria va fi golită, suveranii vecini vor profita de slăbiciunea ta pentru a acţiona. Şi chiar dacă ai consilieri pricepuţi, nici unul dintre ei nu va fi în stare să întocmească planuri de viitor adecvate.

6. Dacă deja am auzit vorbindu-se despre succese într-un război de scurtă durată, dus fără îndemânare, n-am văzut încă un succes în cazul unei operaţiuni de lungă durată, chiar purtată cu iscusinţă.
Tu Yu: "Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate dar el trebuie neapărat să se desfăşoare cu viteza fulgeru­lui."

7. Căci nu s-a văzut niciodată ca un război prelun­git să fie convenabil vreunei ţări.
Li Ch'uan: "În analele Primăverii şi Toamnei se citeşte: Războiul este asemănător focului; cei ce nu vor să depună armele pier ucişi de arme".

8. Astfel, cei ce sunt incapabili să înţeleagă pericolele inerente la folosirea trupelor sunt tot a'ţât de incapabili să înţeleagă cum să le conducă spre victorie.

9. Cei ce sunt experţi în arta războiului nu au nevoie de o a doua recrutare şi o singură aprovizionare le este deajuns.[4]

10. Ei îşi iau echipamentul la plecare; pentru hrană ei contează pe inamic. Astfel, armata este aprovizionată din abundenţă.

11. Când o ţară este secătuită de pe urma operaţiuni­lor militare, cauza este preţul ridicat al transporturilor pe distanţe lungi, trimiterea proviziilor la depărtare lasă poporul în cele mai grele lipsuri.
Chang Yu: "...Dacă armata va trebui să fie aprovizio­nată cu cereale la o distanţă de o mie de li, oamenii vor avea un aspect înfometat.[5]

12. Acolo unde se află armată, preţurile sunt ridicate, când preţurile urcă, avuţia poporului se epuizează. Când resursele ţării sunt epuizate, ţăranii sunt sleiţi.[6]
Chia Lin: "Când trupele sunt concentrate, preţul tuturor mărfurilor creşte, pentru că fiecare îşi propune să scoată profituri foarte mari.[7]

13. Din cauza acestei uzuri a forţelor şi bogăţiilor, gospodăriile câmpiilor principale vor sărăci de tot, resursele lor fiind reduse cu şapte zecimi.

Li Ch'uan: "Dacă războiul se prelungeşte, bărbaţii şi femeile vor fi supăraţi că nu se pot căsători şi vor fi reduşi la mizerie sub greutatea cheltuielilor de transport."

14. În ceea ce priveşte cheltuielile guvernului, cele datorate de stricarea carelor, de istovirea cailor, de echi­parea cu armuri şi căşti, săgeţi şi arbalete, lănci, scuturi pentru mână şi corp, cu animale de tracţiune şi vehi-cole de aprovizionare, se vor ridica la 60% din total.[8]

15. În consecinţă, generalul avizat veghează ca trupele sale să se hrănească pe seama inamicului, căci o baniţă de alimente luată de la inamic face cât douăzeci de ale sale.
Chang Yu: "Dacă trebuie transportate alimente pe o distanţă de o mie de li, douăzeci de baniţe vor fi consu­mate pentru unul singur livrat armatei... Dacă traseul prezintă dificultăţii vor fi necesare cantităţi mai mari."

16. Dacă trupele îşi masacrează inamicul, este din cauză că se află la capătul rezistenţei lor psihice.[9]
Ho Yen Hsi: «Atunci când armata Yen încercuia Chi Mo în ţinutul Ch'i, soldaţii tăiară nasurile tuturor prizonierilor Ch'i.[10] Oamenii din Ch'i, ieşindu-şi din fire, se apărară cu îndârjire. T'ien Tan trimise un agent secret să spună: "Tremurăm de teama ca nu cumva voi, oamenii din Yen, să nu scoateţi din morminte trupurile strămoşilor noştri. Ah! Ne-ar îngheţa sângele în vine."»
"Imediat armata Yen se năpusti şi violă mormintele şi arse cadavrele. Apărătorii lui Chi Mo asistară de pe înălţimile zidurilor oraşului la acest spectacol, şi cu ochii în lacrimi fură cuprinşi de dorinţa de a se arunca în luptă, căci furia le înzecise forţa. T'ien Tan îşi dădu seama că trupele erau gata, şi el aplică ţinutului Yen o dureroasă înfrângere".

17. Îţi jefuieşti inamicul pentru că îi râvneşti bogăţia.
Tu Mu: "...Sub a doua dinastie Han, Tu Hsiang, prefectul din Chin Chou, atacă rebelii din P'uet Chou printre alţii pe Pu Yang şi pe P'an Hung. El pătrunse în Nan Hal, unde distruse trei tabere, şi puse mâna pe o importantă sumă de bani. În acest timp, P'an Hung şi partizanii săi rămâneau puternici şi numeroşi, în timp ce trupele lui Tu Hsiang, în prezent bogate şi arogante, nu mai aveau nici cea mai mică dorinţă să se lupte".
Hsiang spune: "Pu' Yang şi P'an Hung sunt rebeli de zece ani. Amândoi sunt versaţi în arta atacului şi a apărării. Ceea ce ar trebui să facem, în realitate, este să unim forţele tuturor prefecturilor şi apoi să-i atacăm. Pentru moment, trebuie să incităm soldaţii să meargă la vânătoare". Astfel că soldaţii de toate gradele se duseră împreună să prindă vânatul în capcană.
"De îndată ce aceştia plecară, Tu Hsiang trimise oameni în taină pentru a le incendia tabăra. Bogăţiile pe care le strânseseră fură complet distruse. Când vână­torii se întoarseră, toţi plângeau."
Tu Hsiang spune: "Bogăţiile şi bunurile lui Pu Yang şi ale partizanilor săi sunt de ajuns pentru a îmbogăţi mai multe generaţii. În timp ce voi, Domnilor, n-aţi arătat încă tot ce puteţi. Ceea ce aţi pierdut nu repre­zintă decât o mică parte din ceea ce au ei. De ce să vă faceţi griji?"
"Când soldaţii auziseră aceste cuvinte, apucaţi de furie, au vrut să se lupte. Tu Hsiang ordonă să fie hrăniţi caii şi toţi să mănânce în pat, apoi dis de dimineaţă ei atacară tabăra rebelilor. Yang şi Hung nu se pregătiseră de loc. Trupele lui Tu Hsiang îi atacă cu violenţă şi îi zdrobi".[11]
Chang Yu: ...Sub această dinastie imperială, când Eminentul Fondator ordonă generalilor să atace Shu, el decretă: "În toate oraşele şi prefecturile care vor fi cucerite, veţi trebui, în numele meu, să goliţi visteriile şi magazinele publice pentru a-i distra pe ofiţeri şi pe oameni. Ceea ce vrea statul, este numai pământul".»

18. În consecinţă, dacă într-o luptă de care, mai mult de zece din ele sunt capturate, recompensează pe cei care l-au luat pe primul. Înlocuieşte drapelele şi stindardele inamicului cu ale voastre, amestecă cu ale voas­tre carele recuperate şi dă oameni care să le conducă.

19. Tratează bine pe prizonieri şi ai grijă de ei.
Chang Yu: "Toţi soldaţii luaţi prizonieri trebuie să fie îngrijiţi cu o sinceră generozitate, pentru ca să poată fi folosiţi de noi."

20. Iată ce se numeşte "a câştiga o bătălie şi a deveni mai puternic".

21. Esenţială în război este, deci, victoria, nu apariţiile prelungite. Iată de ce generalul care înţelege războiul, este stăpânul destinului poporului şi arbitrul destinului naţiunii.
Ho Yen Hsi: "Dificultăţile inerente la numirea unui comandant şef sunt aceleaşi astăzi, ca şi altă dată." [12]
[1] Proporţia efectivelor de luptă, în raport cu efectivele de în­treţinere era deci de trei la unu.
[2] Moneda de aur era bătută în Ch'u începând din anul 400 î.C, dar în realitate Sun Tzu nu foloseşte termenul "aur". Acela pe care îl foloseşte înseamnă "monedă metalică."
[3] Se inserează caracterul Kuei după cei şapte clasici militari. În acest context, acest caracter are sensul de "ceea ce are valoare" sau "ceea ce este apreciat".
[4] Comentatorii se lasă purtaţi în discuţii interminabile în ceea ce priveşte numărul de aprovizionări. În această versiune citim: "Nu le trebuie trei", adică le trebuie numai două, mai precis una la plecare şi a doua la întoarcere. Între timp, ei mănâncă de la inamic. Versiunea TPYL (ce urmează pe Ts'ao Ts'ao) spune: "Ei nu au nevoie să fie reaprovizionaţi", în timpul campaniei, se înţelege.
[5] Acest comentariu figurează în capitolul V, versetul 10, dar el pare mai bine la locul lui aici.
[6] Varianta: "Aproape de locul unde se găseşte armata (adică în sectorul operaţional), "mărfurile sunt scumpe; cînd mărfurile sunt scumpe... această "sleire" face aluzie la impozitele speciale, la rechiziţii de animale şi de cereale şi la transport."
[7] Acestui comentariu, care venea în urma versetului de mai sus, i s-a schimbat locul.
[8] Sun Tzu foloseşte aici caracterul care desemnează specific "arbaleta".
[9] Acest verset nu pare a fi la locul potrivit.
[10] Acest asediu a avut loc în anul 279 î.C.
[11] Ei luară o masă preparată mai, înainte ca să evite pregătirea focului pentru încălzirea hranei de la micul dejun.
[12] Ho Yen Hsi a scris acestea probabil către anul 1050.

Sun+Tzu#Arta+razboiului #A doua parte#

Sun+Tzu#Arta+razboiului+Sun+Tzu#Arta+razboiului+Sun+Tzu#Arta+razboiului
A doua parte
I. Evaluări[1]

Sun Tzu a spus:

1. Războiul este o problemă de o importanţă vitală pentru Stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire.[2] E neaparat necesar să fie studiat temeinic.
Li Ch'uan: "Armele sunt instrumente de rău augur". Războiul este o problemă serioasă; ne temem că oamenii n-ar trebui să pornească la război fără reflecţia pe care acesta o merită.

2. Evaluaţi-l deci în funcţie de cinci factori fundamen­tali şi comparaţi cele şapte enumerate[3] mai departe.

3. Primul dintre aceşti factori este influenţa morală; cel de-al doilea, condiţiile atmosferice, al treilea, terenul, al patrulea, comandantul şi al cincilea, doctrina.[4]
Chang Yu: "Ordinea enumerării de mai sus este per­fect clară. Când se ridică trupe pentru a pedepsi pe cei vinovaţi, consiliul templului ţine seama, mai întâi, de bu­năvoinţa suveranilor şi de încrederea popoarelor lor, apoi de oportunitatea anotimpului şi, în sfârşit, de dificultăţile topografice. După o deliberare aprofundată asupra acestor trei punte, un general este desemnat pentru a porni atacul.[5] De îndată ce trupele au trecut frontierele, responsabilitatea legii şi a comandamentului îi incumbă gene­ralului".

4. Prin influenţa morală înţeleg ceea ce determină armonia dintre popor şi conducătorii lui, făcându-i să-i urmeze în viată şi în moarte, fără să se teamă că-şi pri­mejduiesc zilele.[6]
Chang Yu: «Cu singura condiţie ca oamenii să fie trataţi cu bunătate, dreptate şi echitate şi să li se acorde încredere, armata va avea spirit de echipă şi toţi vor fi fericiţi să-şi servească şefii. Cartea Metamorfozelor spune: "Cu bucuria de a trece peste greutăţi, poporul uită pericolul de moarte".»

5. Prin condiţii meteorologice înţeleg jocul reciproc al forţelor naturii, efectele frigului iernii şi ale căldurii verii, şi, de asemenea, conducerea operaţiunilor militare în acord cu anotimpurile.[7]

6. Prin teren, înţeleg distanţele, uşurinţa sau dificul­tatea de a le străbate, lărgimea sau îngustimea terenului şi şansele de viaţă sau de moarte pe care le oferă.
Mei Yao Ch'en: "...Când conduci trupe, este primordial să cunoşti dinainte caracteristicile terenului. În func­ţie de distanţe, se poate pune în aplicare un plan de inter­venţie indirectă sau de acţiune directă. Cunoscând gradul mai mult sau mai puţin mare de uşurinţă sau de dificul­tate cu care poate fi parcurs terenul, este posibil să eva­luezi dacă este mai avantajos să foloseşti infanteria sau ca­valeria.
Ştiind unde se îngustează şi unde se lărgeşte terenul, se va putea calcula mărimea efectivelor ce trebuie anga­jate. Ştiind unde trebuie să se dea bătălia, ştii în ce moment trebuie să-ţi concentrezi sau să-ţi dispersezi forţele.[8]

7. Prin comandament — autoritate înţeleg calităţile de înţelepciune, de dreptate, de omenie, de curaj şi de se­veritate ale generalului.
Li Ch'uan: «Aceste cinci calităţi sunt cele ale genera­lului. De aceea, în armată este numit "Respectatul".»
Tu Mu: "...Dacă comandantul este înzestrat cu înţe­lepciune, el este în măsură să-şi dea seama de schimbarea situaţiei şi să acţioneze prompt. Dacă este drept, oamenii săi vor şti exact ce recompense şi pedepse li se cuvin. Dacă este omenos, el îşi iubeşte semenul, îi împărtăşeşte senti­mentele şi-i preţuieşte munca şi osteneala. Dacă este curajos, obţine victorii sesizând fără ezitare momentul potrivit. Dacă este sever, trupele lui sunt disciplinate, pentru că îi ştiu de frică şi se tem de pedeapsă."
Shen Pao Hsu zice: "Dacă un general nu este curajos, el va fi incapabil să-şi învingă ezitările şi să facă proiecte mari."

8. Prin doctrină înţeleg organizarea, autoritatea, pro­movarea ofiţerilor la rangul cuvenit, siguranţa căilor de aprovizionare şi grija de a face faţă nevoilor esenţiale ale armatei.

9. Nu există general care să nu fii auzit vorbindu-se de aceste cinci puncte. Cei care le stăpânesc înving, cei care nu le stăpânesc sunt învinşi.

10. Atunci când elaborezi un plan de război, compară următoarele elemente, apreciindu-le cu cea mai mare minuţiozitate.

11. Dacă îmi spuneţi cine e suveranul cu cea mai mare înrâurire morală, comandantul şef cel mai competent, ar­mata care are de partea sa avantajul condiţiilor meteoro­logice şi ale terenului, şi în sânul căreia regulamentele sunt cel mai riguros respectate şi ordinele cel mai bine executate, îmi arătaţi care sunt trupele cele mai puternice.[9]
Chang Yu: "Căruţe solide, cai rapizi, trupe curajoase, arme ascuţite — aşa încât aceste trupe să exulte la duruitul tobei care dă semnalul de atac şi care se înfurie când aud sunând retragerea. Cel care se găseşte într-o situaţie ca aceasta este puternic".

12. Cine are ofiţerii şi oamenii cei mai bine pregătiţi?
Tu Yu: «...Iată de ce Maestrul Wang spune: "Dacă ofiţerii nu sunt supuşi unui antrenament sever, ei vor fi neliniştiţi şi vor ezita pe câmpul de luptă; dacă generalii nu au o experienţă temeinică, ei vor ceda când se vor găsi în faţa inamicului".»

13. Şi cine atribuie recompensele şi pedepsele cu cel mai mare discernământ?
Tu Mu: "Nu trebuie făcut exces nici într-un sens, nici în celălalt".

14. Voi fi în măsură să prevăd de partea cui va fi victoria şi de partea cui înfrângerea.

15. Dacă este folosit un general care şi-a însuşit stra­tegia mea, este sigur că va învinge. Trebuie păstrat! Dacă este folosit un general care refuză să dea atenţie strate­giei mele, este sigur că va fi învins. Trebuie îndepărtat!

16. Ţinând seama de avantajele prezentate de planu­rile mele, generalul trebuie să creeze.. condiţii care, să, contribuie la realizarea lor.[10] Prin condiţii înţeleg că el trebuie să acţioneze cu promptitudine potrivit cu ceea ce este avantajos şi astfel să fie stăpân pe situaţie.

17. Întreaga artă a războiului este bazata pe înşelă­torie.

18. De aceea, dacă eşti capabil, simulează incapacitatatea, dacă eşti activ, simulează pasivitatea.

19. Bacă eşti aproape, fă să se creadă că eşti departe, şi dacă eşti departe, fă să se creadă că eşti aproape.

20. Momeşte inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează dezordinea şi loveşte.
Tu Mu: "Generalul Li Mu din statul Chao lasă turme de vite cu paznicii lor; când cei din Hsiung Nu înaintară puţin, el simulă retragerea, lăsând în urma lui mai multe mii de oameni, ca şi cum i-ar fi abandonat. Când hanul fu informat despre aceasta, încântat, el înaintă în fruntea unui detaşament puternic. Li Mu aşeză grosul trupelor sale în formaţie de luptă pe aripile dreaptă şi stângă, de­clanşă un atac neaşteptat, zdrobi pe huni şi masacră mai mult de o sută de mii dintre cavaleriştii lor.[11]

21. Când inamicul se concentrează, pregăteşte-te să lupţi contra lui; acolo unde este puternic, evită-l.

22. Enervează-l şi derutează-l pe general.
Li Chu'an: "Dacă generalul este coleric, autoritatea lui poate fi uşor zdruncinată. Caracterul său devine in­stabil."
Chang Yu: "Dacă generalul armatei inamice este încă­păţânat şi se înfurie uşor, insultă-l şi enervează-l, aşa încât să devină furios, să nu mai vadă clar şi să atace ne­cugetat, fără nici un plan".

23. Fără să i se pară că eşti în situaţie de inferiori­tate şi încurajează-l la înfumurare.
Tu Mu: «Spre sfârşitul dinastiei Chi'în, Mo Tun, din tribul Hsiung Nu, s-a instalat la putere pentru prima dată. Cei din tribul Hu din răsărit erau puternici şi au trimis soli pentru a parlamenta. Aceştia au spus: "Vrem să cumpărăm calul de o mie de li al lui T'ou Ma". Mo Tun îşi consultă consilierii, care au strigat într-un glas: "Calul de o mie de li!! Lucrul cel mai preţios din ţară! Să nu li se dea!». Mo Tun răspunse: "Pentru ce să refuzi un cal unui vecin?". Şi el trimise calul.[12]
Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit trimi­seră soli, care au spus: "Vrem pe una din prinţesele ha­nului". Mo Tun ceru avizul miniştrilor săi: Toţi strigară furioşi: "Hu din răsărit sunt cinci! Acum am ajuns să ne ceară o prinţesă! Vă implorăm să-i atacaţi!" Mo Tun zise: "Cum am putea refuza o femeie unui vecin?." Şi le dădu femeia.
«Puţin după aceea, cei din tribul Hu din răsărit au re­venit şi au spus: "Aveţi o mie de li de pământ nefolosit pe care îl vrem noi". Mo Tun îşi consultă consilierii. Unii au spus că ar fi rezonabil să se cedeze pământul, alţii că nu. Mo Tun se mânie şi zise: "Pământul este temelia sta­tului. Cum am putea să-l dăm?" Toţi cei care îl sfătuiseră să se dea pământul au fost decapitaţi.»
Mo Tun sări atunci în şa, ordonă ca cei ce vor rămâne în urmă să fie decapitaţi şi declanşă un atac prin surprin­dere contra tribului Hu din răsărit. Aceştia din urmă, care îl dispreţuiau, nu făcuseră nici o pregătire. Când îi atacă, îi nimici. Se întoarse apoi spre vest şi atacă tribul Yueh Ti. La sud, anexă Lou Fan... şi invadă Yen. El re­cuceri în întregime pământurile strămoşeşti ale tribului Hsiung Nu, cucerite anterior de către generalul Meng T'ien, din statul Ch'in.[13]
Ch'en Hao: "Dăruiţi inamicului băieţi tineri şi femei pentru a-i suci capul, precum şi jad şi mătase pentru a-i aţâţa ambiţiile".

24. Atacă-l într-una, hărţuieşte-l.
Li Ch'uan: "...Când inamicul se află în repaus, oboseşte-l".
Tu Mu: «...Spre sfârşitul celei de-a doua dinastii Han, după ce Ts'ao îl învinse pe Liu Pei, acesta fugi spre Uyan Shao, care înaintă cu trupele sale spre Ts'ao Ts'ao Ts'ao. T'ien Fang, unul dintre ofiţerii de stat major al lui Yuan Shao, spuse: "Ts'ao Ts'ao este expert în arta de a conduce trupele. Nu poate fi atacat cu uşurinţă. Cel mai bine ar fi să tărăgănăm lucrurile şi să-l ţinem la distanţă. Cât despre dumneavoastră, generale, trebuie să construiţi fortificaţii de-a lungul munţilor şi fluviilor şi să ocupaţi cele patru prefecturi. În exterior, încheiaţi alianţe cu conducători puternici; în interior urmaţi de o politică agro-militară.[14] Apoi, alegeţi din trupele de elită şi faceţi unităţi speciale. Reperaţi punctele unde inamicul poate fi luat prin surprindere, efectuaţi incursiuni repetate şi pertur­baţi ţara la sud de fluviu. Când el va veni în ajutorul flancului drept, atacaţi flancul stâng; când va veni în ajutorul flancului stâng, atacaţi flancul drept; faceţi-l să-şi piardă suflul, silindu-l să alerge fără încetare în toate părţile. Dacă nu veţi urma această strategie victo­rioasă şi vă decideţi în schimb să riscaţi totul într-o sin­gură înfruntare, va fi prea târziu ca să mai regretaţi. "Yua Shao nu urmă acest sfat. Astfel încât el fu bătut.[15]

25. Dacă este unit, dezbinaţi-l.
Chang Yu: "Întărâtaţi pe suveran împotriva miniştri­lor săi; îndepărtaţi-l de aliaţi. Faceţi să se nască între ei bănuieli reciproce, în aşa fel încât între ei să domnească neînţelegerea. Atunci veţi putea complota împotriva lor".

26. Atacă-l acolo unde nu este pregătit; acţionează când el nu se aşteaptă.
Ho Yen Hsi: "Li Ching, din dinastia T'ang propuse zece planuri de acţiune împotriva lui Hsiao Hsieh, şi în­treaga responsabilitate de a comanda armatele îi fu în­credinţată, în cursul celei de-a opta luni îşi adună forţele la K'ueiChou.[16]
"Cum era anotimpul inundaţiilor de toamnă, Yang Tse se revărsase şi drumurile care treceau prin cele trei trecători erau periculoase. Hsiao Hsieh era sigur că Li Ching nu l-ar fi atacat. În consecinţă, el nu s-a pregătit deloc."
«În luna a noua Li Ching luă conducerea trupelor şi li se adresă în termenii următori: "De primă importanţa în război este să fii iute ca fulgerul; nu ne putem permite să pierdem o ocazie. În prezent, forţele noastre se găsesc concentrate iar Hsiao Hseih nu ştie încă aceasta. Profitând că fluviul este în creştere, vom ţâşni pe neaşteptate sub zidurile capitalei. Cum se spune: După ce tună, degeaba îţi astupi urechile. Chiar dacă ne descoperă, el nu va fi ca­pabil să imagineze la iuţeală un plan pentru a ne opri şi cu siguranţă vom putea pune mâna pe el".»
"El înaintă până la I Ling. Hsiao Hsieh începu să se teamă şi ceru întăriri în sudul fluviului, dar acestea n-au putut veni la timp. Li Ching îşi stabili sediul în faţa ora­şului şi Hsieh se predă".
"Atacaţi acolo unde adversarul nu se aşteaptă", în­seamnă să acţionezi în acelaşi fel în care, spre sfârşitul ei, dinastia Wei trimise pe generalii Ciung Hui şi Teng Ai să atace Shu...[17] Iarna, în cursul lunii a zecea, Ai plecă de la Ying P'ing şi parcurse o regiune nelocuită, întinsă pe mai mult de şapte sute de li, străbătând drumurile de-a curmezişul munţilor şi construind poduri suspendate. Munţii erau înalţi, văile adânci şi această sarcină extrem de grea şi de periculoasă. Astfel, armata, rămânând fără hrană, era pe punctul de a pieri. Teng Ai se înfăşură în covoare de pâslă şi coborî pantele abrupte; generalii şi ofiţerii se căţărară ţinându-se de ramurile copacilor. Es­caladând prăpăstiile în rânduri strânse, ca bancurile de peşti, armata avansă.
"Teng Ai se arătă mai întâi la Chiang Yu în Shu, şi Ma Mou, generalul însărcinat să apere acest oraş, se predă. Teng Ai puse să fie decapitat Chu Ko Chan, care rezistase la Mien Chnou şi înainta spre Ch'eng Tu. Liu Shan, regele din Shu, se predă".

27. Acestea sunt, pentru strateg, cheile victoriei. Nu este posibil să prevezi totul dinainte.
Mei Yao Ch'en: "Când vă găsiţi faţă în faţa cu ina­micul, adaptaţi-vă la schimbările de situaţie şi găsiţi ex­pediente. Cum ar fi posibil să prevezi acestea dinainte?"

28. Dacă estimările făcute la templu înainte de începe­rea ostilităţilor lasă să se întrevadă o victorie, înseamnă că şi calculele indică o putere superioară celei a inami­cului. Dacă ele anunţă o înfrângere, înseamnă că din aceste calcule reiese o putere inferioară. Făcând cât mai multe calcule, se poate câştiga; dacă se fac prea puţine, victoria este imposibilă. Şi cât îşi micşorează şansele cel care nu calculează deloc! Datrită acestor calcule, exami-nez şi soluţia devine evidentă.[18]
[1] Titlul înseamnă "calcule", "planuri".Primul punct despre care se vorbeşte este operaţiunea pe care noi o numim evaluare (sau apreciere) a situaţiei.
[2] variantă: "Car "câmpul de bătălie este locul vieţii şi al morţii şi "războiul" calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire".
[3] Sun Hsing Yen urmează aici pe Tung Tien şi lasă deoparte caracterul Shih: "Întrebări", "factori" sau "probleme". Fără acest caracter versetul nu are nici un sens.
[4] Aici Tao este tradus prin "influenţă morală . El este, în ge­neral, redat prin expresia "calea dreaptă". Aici el se referă la moralitatea guvernului şi, în special, la aceea a suveranului. Dacă suveranul conduce cu dreptate şi bunătate, el urmează drumul drept sau calea dreaptă, şi astfel practică un grad superior de in­fluenţă morală. Caracterul Fa, redat aici prin cuvântul "doctrină" înseamnă, în primul rând, "lege" sau "metodă". În titlul lucrării el este tradus prin "artă". Dar în versetul 8, Sun Tzu precizează că aici el vorbeşte de ceea ce noi numim doctrină.
[5] Există, în chineză, termeni precişi, care nu se pot distinge bine cuvântul "atac". Chang Yu foloseşte o expresie care literar înseamnă "a pedepsi pe vinovaţi". Alte caractere au semnificaţii precise ca "a ataca pe furiş", "a ataca pe neaşteptate", "a suprima pe rebeli", a supune", etc.
[6] Variantă: "Influenţa morală e ceea ce determină acordul poporului cu superiorii săi..." Ts'ao Ts'ao spune că, pentru a conduce poporul pe calea (sau comportarea) dreaptă trebuie să-l instruieşti."
[7] Este evident că, caracterul T'ien, cerul, are în acest verset sensul de "condiţii meteorologice", pe care îl are astăzi.
[8] Cunoscând terenul vieţii şi al morţii..." este, aici, redat prin "Dacă el ştie unde va da bătălia".
[9] În acest verset şi în celelalte două care urmează, sunt citate cele şapte elemente la care se referă versetul 2.
[10] Variantă propusă I în I. Comentatorii nu sunt de acord cu
interpretarea acestui verset.
[11] Cei din tribul Hsiung Nu erau nomazi care au stingherit pe chinezi timp de secole. Marele Zid a fost construit pentru a proteja China împotriva incursiunilor lor.
[12] Mo tun, sau T'ou Ma, sau T'ouman, a fost primul conducă­tor care a făcut unitatea tribului Hsiung Nu. Calul de o mie de li era un etalon renumit capabil să parcurgă o mie de li (aproximativ trei sute de mile) fără furaje şi fără apă. Această denumire desem­nează un cal de o calitate excepţională, rezervat, fără îndoială, pen-tru reproducere.
[13] Meng T'ien supuse nomazii de la frontieră sub dinastia Ch'în şi începu construirea Marelui Zid. Este considerat cel ce a inventat pensula pentru caligrafie. Este inexact probabil, dar este posibil să fi adus pensulei care se folosea deja, o îmbunătăţire într-un fel sau altul.
[14] Aluzie la coloniile militare agricole situate în regiuni retrase, unde erau instalaţi soldaţii şi familiile lor. O parte din timp era destinată culturilor, restul exerciţiului, antrenamentului şi dacă era cazul, luptei. Ruşii au aplicat aceeaşi politică era pentru co­lonizarea Siberiei, care, de fapt, este actualmente limitrofă cu China.
[15] În timpul perioadei numită Trei Regate, locuitorii Wei din nord şi din est, cei Shu la sud-vest şi cei Wu din valea Yang Tse şi-au disputat supremaţia.
[16] K'uei Chou se găseşte în Ssu Ch'uan.
[17] Această campanie a fost condusă către anul 255 d.C.
[18] Verset confuz, în calculele preliminare erau folosite aparate de calculat. Caracterul care înseamnă "operaţiuni" indică faptul că este vorba de un dispozitiv de acest gen, posibil o numărătoare cu bile, primitivă. Noi nu ştim cum erau apreciate diverşii "factori" şi "elemente" enumerate, dar în orice caz procedeul fo­losit pentru a compara puterile relative era raţional. Se pare că erau efectuate două calcule distincte: primul pe plan naţional, cel de-al doilea pe plan strategic. Acesta din urmă comporta com­paraţia a cinci elemnte de bază menţionate în versetul 3; putem să presupunem că, dacă rezultatele erau favorabile, experţii mili­tari comparau puterea, antrenamentul, echitatea în atribuirea re­compenselor şi pedepselor etc. (cei şapte factori).

#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+Prima Parte

#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+
#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+#+Sun+Tzu+Arta+Razboiului#+

Sun+Tzu-Arta+Razboiului (prima parte)

Sun Tzu era originar din Statul Ch'i. Datorită cărţii sale despre arta războiului, el a obţinut o audienţă la Ho Lu, regele Statului Wu.[1]
Ho Lu spuse: ,.Ţi-am citit în întregime cele treisprezece articole, domnule".[2] Poţi proceda la o mică demonstraţie a artei de a stăpâni mişcarea trupelor?"
Sun Tzu răspunse: "Pot".
Ho Lu întrebă: "Poti face acelaşi lucru şi cu femeile?"
Sun Tzu spuse: "Da",
De îndată, regele îşi dădu încuviinţarea şi ordonă să fie aduse de la curte o sută optzeci de femei frumoase.[3]
Sun Tzu le repartiză în două companii şi puse în frun­tea lor pe cele două concubine preferate ale regelui. El le învăţă pe toate să poarte o halebardă. Apoi el spuse: "Ştiţi unde se găseşte inima, unde se găsesc mâna dreaptă, mâna stângă şi spatele?"
Femeile spuseră: "Ştim".
Bun Tzu spuse; "Când ordon "Faţa" întoarceţi-vă cu faţa, inima către mine; când spun "Stânga" întoarceţi-vă către mâna stângă; când spun "Dreapta" către dreapta; când spun "Înapoi" întoarceţi-mi spatele".
Femeile spuseră: "Am înţeles".
După enunţarea acestor pregătiri, au fost pregătite ar­mele călăului.[4]
Sun Tzu repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori, după care bătu semnalul pe tobă: "Întoarceţi-vă la dreapta." Femeile izbucniră în râs.
Sun Tzu zise: "Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordi­nele n-au fost complet explicate, este vina comandantu­lui". El mai repetă ordinele de trei ori şi le explică de cinci ori şi bătu pe tobă semnalul de întoarcere la stânga. Din nou femeile izbucniră în râs.
Sun Tzu zise: "Dacă indicaţile nu sunt clare şi ordinele nu sunt explicite, este vina comandantului. Dar dacă indicaţiile au fost explicate şi ordinele nu sunt executate conform legii militare, aceasta înseamnă crimă din partea ofiţerilor". Apoi el ordonă: căpitanii companiei de dreapta şi acelei de stânga să fie decapitaţi.
Regele statului Wu, care de la terasa sa, asista la scenă, văzu că cele două concubine ale sale mult iubite vor fi executate. El se înfricoşă şi trimise în grabă pe aju­torul său de câmp să ducă mesajul următor: "Eu ştiu acum că generalul este capabil să folosească trupe, fără aceste două concubine hrana mea nu va mai avea nici un gust. Dorinţa mea este ca ele să nu fie executate".
Sun Tzu răspunse: "Servitorul vostru a primit deja de la voi investitura de comandant şef; aşadar, când co­mandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului".
El ordonă deci ca cele două femei, care comandaseră trupele să fie executate, ca să dea un exemplu. Apoi el numi în fruntea companiilor pe cele care ocupau gradul imediat inferior.
După aceea din nou, el dădu drumul la tobă şi feme­ile se întoarseră la stânga, la dreapta, cu faţa, cu spatele, se puseră în genunchi, se ridicară toate, exact cum cerea exerciţiul impus. Ele nu îndrăzniseră să facă nici cel mai mic zgomot.
Sun Tzu trimise atunci un mesager regelui pentru a-i duce ştirea următoare: "Trupele sunt acum în ordine. Re­gele poate coborî pentru a le trece în revistă şi a le in­specta. Ele pot fi folosite după voia regelui, ele pot merge prin foc şi prin apă".
Regele din Wu spuse: "Generalul poate să se retragă în apartamentele sale şi să se odihnească. Eu nu doresc să vin să le inspectez".
Sun Tzu spuse: "Regelui nu-i plac decât cuvintele goale. El nu-i capabil să le pună în practică".
Ho Lu îşi dădu atunci seama de capacităţile lui Sun Tzu ca şef al armatei şi, ca urmare, îl numi general. Sun Tzu provocă puternicul stat Ch'u la vest şi pătrunse în Ying; la nord, el ameninţă Statul Ch'i şi Chin.[5] Dacă numele de Wu s-a ilustrat printre acelea ale seniorilor feudali, este în parte datorită realizărilor lui Sun Tzu (Yueh Chueh Shu spune: "Dincolo de Poarta Wu la Wu Hsieh, la o distanţă de zece li, se află un mare monument funerar, care este acela al lui Sun Tzu.[6]
[1] Procedeu obişnuit pentru a-şi asigura un protector putenic
[2] Această afirmaţie dovedeşte numai că existau treisprezece articole în momentul cân Ssu Ma Ch'ien a redactat SC-ul.
[3] După altă versiune, numărul lor era de trei sute.
[4] Pentru a arăta că el vorbea serios
[5] Nici un alt document istoric nu vine să coroboreze aceste informaţii.
[6] Fraza între paranteze a fost adăugată ca însemnare de Sun Hsing Yen. Lucrarea pe care o citează este probabil apocrifă. Ea ar data din sec. al IV-lea î.C. sau la o dată ulterioară. Wu Hsieh este moderna Su Chou.

#Stiati+ca#?

#Stiati+ca#?#Stiati+ca#?#Stiati+ca#?#Stiati+ca#?

Stiati+ca?

• Cand se simte amenintat de vreun dusman,ornitorincul ,mamifer ce traieste in Australia ,se scufunda rapid in apa,unde poate ramane nemiscat peste 10 minute,fara sa respire.
• Sugativa a fost descoperita in Anglia in 1863 ,dintr-o intamplare,un muncitor uitand sa adauge clei in cazanul cu hartie cruda.
• Cel mai vechi dictionar cunoscut dateaza din anul 600 i.Ch. Gasit in Mesopotamia,e scris in akadiana,limba folosita de asirieni si de babilonieni.
• Singura pasare din lume ce canta si in timpul zborului este ciocarlia.In zborurile ei aproape verticale ,te incanta cu trilurile asemanatoare unei soprane de coloratura.
• #El cactus andante# este planta care "merge ". Acest cactus are drept picioare niste umflaturi ciudate,acoperite cu ghimpi si care se pot misca foarte incet.Foloseste umiditatea atmosferei,si nu pe cea a solului.

Lectia+de+biologie+?#Scheletul#?

+biologie+Scheletul+biologie+Scheletul+biologie+Scheletul

#+Scheletul+#

Zgiirie-norii se sprijintl pe stiilpi de beton si cadre de otel, aripile avioanelor sunt intarite cu traverse, tot asa, finuta corpului uman este oferita de un cadru intern.

Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite
articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul,avand 50 de centimetri, iar cel mai mic este scilrita (2,6 mm), una din oscioarele auditive.
Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe.Oasele lungi sau cilindrice dupil cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor.
Oasele scurte, (sau cubice) sunt colturoase,groase. Aja sunt de exemplu oasele
carpiene si tarsiene. Oasele neregulate, conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui.In final, oasele late -coastele, craniul, spata reprezinta scuturi ale organelor vitale.

Muschi si oase
Peste 500 de muschi asa numitii muschi scheletici se ataseaza de oasele noastre.Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. jn timpul miscarii, muschii corespunzatori se contraca,deplasand osul care apartine de acestia.Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular.
Scheletul este fexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os.Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: portiunea superioara este iliumul,partea inferioara, anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noii noscuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar para la maturitate se osifica complet.
O ala categorie importana a legaturilor interosoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articutie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama: permite rniscarea inspre inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatiile degetelor.
Articulatia coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este insa o articulatie numita sferica, sau libera : suprafata sferica a capului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate deosebita a articulatiei, permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este si articulatia umarului (intre humerus si spata).

Articulatiile coloanei vertebrale
Coloana vertebrala urnana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate, dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale.Daca nu ar fi asa, nu ne-am putea apleca in fata, In spate sau lateral.
La intalnirea capului si a coloanei vertebrale gasim un alt tip de articulatie. Datorita celor doua proerninente (condili) ale osului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem apleca capul inainte si inapoi. Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca, care tine pe umeri intreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis.Articulatia dintre cele doua vertebre se numeste articulatie pivotanta, care permite rotirea capului la stanga si la dreapta. La fel functioneaza si articulatia cotului, care permite rotirea antebratului.
Cele mai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitatea distala a femurului, sau intre oasele carpiene.
Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasa capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.

Lubrifierea articulatiilor
In articulatii, capetele osoase care se intalnesc, se deplaseaza unul fata de celalalt,iar uneori chiar se ating si se freaca intre ele.Pentru a nu se uza, capetele osoase sunt acoperite de un strat neted, lucios, numit cartilaj.
Pe langa acesta, articulatia este inconjurata de un sac, care produce lichidul articular (lichid sinovial) vascos. Acest lichid sinovial siropos,are rolul de a lubrifia articulatia, la fel ca vaselina, sau uleiul in masinarii. Cartilajul si lichidul articular previn tocirea si uzura capetelor osoase in urma frecarii intre ele. In articulatiile dintre vertebre, care (cu exceptia articulatiei dintre atlas si axis) permit doar miscari limitate, se gasesc niste discuri intervertebrale cartilaginoase.Daca unul dintre discuri este dislocat si apasa un nerv, se produce un dintre afectiunile dureroase ,numite hernia de disc.
Fiecare articulatie mobila este tinuta de ligamente elastice, care se prind pe capetele osoase care formeaza articulatia. Aceste ligamente protejeaza articulatia de deplasarile oaselor care depasesc limita obisnuita si care ar forta prea mult articulatia, respectiv de luxatii.


Numaratoarea oaselor
Capul uman este format in totalitate din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase acestea sunt bine sudate, pentru a proteja creierul sensibil la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra: in formarea fetei (craniul visceral), in cele doua urechi rnai exisa cate 3 oscioare auditive, iar urmatorul si totodata ultimul os este mandibula. Cavitatile unor oase craniale reduc greutatea craniului.
In forrnarea coloanei vertebrale intra: 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacrum, situate intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea as vertebre sacrale. Ultima vertebra: a coloanei este coccisul. Acesta era forrnat initial din 4 oase care s-au unit.
Oasele care formeaza toracele sunt 25 la numar. Pe cele doua parti sunt aliniate una,sub alta 12 perechi de coaste lungi Si curbate, in centru fiind situat stemul. La extrernitatea posterioara:, coastele sunt in legatura directa cu vertebrele dorsale, iar in fata cele 10 perechi superioare de coaste se ataseaza de sterm prin intermediul unui cartilaj.
Oasele centurii scapulare, ale bratului,antebratului si mainii sunt in numar de 64,reprezentand aproximativ o treime din numarul total al oaselor corpului urnan. in centura scapulara de o parte si alta sunt situate cate o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerusul, respectiv radiusul si ulna(prin aceasta anatorni~tii intelegand regiunea carpometacarpiana si regiunea falangelor) este alcatuit din mai multe oase: cele 8 oase carpiene, care asigura jocul incheieturii, cele 5 oase metacarpiene, cele doua falange ale degetului rnare, respectiv cele 3 falange la restul degetelor in total 27 pe ambele parti. Centura pelvina si piciorul sunt formate din 62 de oase: si acestea reprezinta aproximativ o treime din numarul total de oase.Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacrum al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. in regiunea gleznei de o parte si de alta se gasesc cate 7 oase tarsiene, cite 5 oase metatarsiene, si se termina cu cele 2 falange ale degetelor rnari, respectiv cele cate 3 falange ale celorlalte degete de la picior.

Structura interna a oaselor
Oasele organismului viu nu sunt deloc atat de uscate albe si rigide, precum am putea crede vazand scheletele expuse in muzee. Osul viu este de culoare cenusie,fiind acoperit de o membrana rezistenta-periost, prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor.Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati. Sub periost urmeaza compacta osului, sau tesutul osos de tip Havers. Daca facem o sectiune transversala la nivelul unui os, in tesutul compact putem observa o multitudine de mici cercuri.Aceste asa- numitele canale Havers strabat longitudinal osul, avand rolul de a adaposti vasele si nervii care patrund din periost in os.In jurul acestor canale, in mici lacune osoase,sunt situate niste celule de dimensiuni microscopice: celulele osoase sau osteocitele, care formeaza partea solida a osului.
Stratul paros, buretos, ce se intinde sub tesutul compact, se numeste tesut osos spongios,cu toate ca si acesta este solid. In sfarsit,in interiorul osului, intalnim maduva osoasa.Aici este produsa marea parte a celulelor sangvine.

Regenerarea oaselor
Asemeni celorlalte organe, si oasele sunt in perrnanenta schimbare, se uzeaza si se regenereaza.Sub efectul fortelor care actioneaza asupra oaselor, de la nastere, pana la moarte, se produce dizolvarea tesutului osos vechi si formarea tesutului osos nou. Aceasta inseamna, ca in prirnul rand se transforma oasele regiunilor corporale puternic solicitate. Calaritul, de exemplu, determina regenerarea oaselor coapsei si fesei.
Acele oase care nu sunt solicitate atat de intens, slabesc. Daca cineva se misca putin pe o perioada rnai lunga, de exemplu din cauza unei boli, oasele lui vor fi mai slabe.
Oasele pot fi comprirnate, si nu sunt atat de fragile: se pot indoi putin si pot amortiza energia unor lovituri mai rnici sau zguduituri.
Cand sarirn, asupra oaselor noastre actioneaza forte extrem rnari. Femurul rezista la o presiune atat de rnare, ca si cand pe fiecare centimetru patrat s-ar distribui greutatea unui hipopotam. Insa in anumite situatii, osul se poate crapa sau rupe cu usurina.

Vindecarea oaselor
Medicul repune farn intarziere osul fracturat,deoarece imediat dupa accident incep procesele de vindecare. La inceput se formeaza un hematom mare intre capetele osoase fracturate,apoi substantele minerale.sunt indepartate de la nivelul fracturii prin intermediul sangelui. Intre timp, cheagul de sange este impanzit de o retea fibroasa, care va prinde capetele fracturate. Osteocitele care migreaza in reteaua fibroasa, vor forma un os nou, putemic.
Aproximativ in trei saptamani ia nastere acea formatiune osoasa bogata in calciu, care va uni din nou capetele osoase fracturate.Aceasta formatiune, numita calus, se transforma treptat in tesut osos adevarat. In urmatoarele luni si ani se netezesc proeminentele sau muchiile eventual ramase la nivelul fracturii, osul fiind ca inainte de fractura.


Imagini :

Scheletul Barbatului

#Oasele fetei#

Diferente intre Conformatia Bazinului : barbati-femei

Sectiune os

Lectia+de+istorie+Codul+lui+Hammurabi

Codul+lui+HammurabiCodul+lui+HammurabiCodul+lui+HammurabiCodul+lui+Hammurabi
Lectia+de+istorie+Lectia+de+istorie+Lectia+de+istorie

Hammurabi cel Mare (1792-1750 î.Hr.) a fost un rege babilonian care a inventat primul cod de legi.Hammurabi 2000 i.d.Hr. sau 1800, cel de-al VI-lea rege din prima dinastie de Babilon fondata de catre Sumu-abu (dinastia amoreana).
Codul+lui+Hammurabi, cu toata probabilitatea, a fost publicat la inceputul domniei lui. Cele 282 paragrafe sapate in piatra imbratiseaza aproape tot dreptul public si privat in vigoare la babiloneni pe vremea lui Hammurabi.

Codul+lui+Hammurabi(fragment)
Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
Dacă cineva acuză pe altcineva, şi poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.
Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeşte că a greşit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, şi nu i se va permite să mai judece.
Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.
Dacă cineva găseşte un sclav evadat şi îl returnează proprietarului, acesta va trebui să plătească doi şekeli.
Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
Dacă cineva nu are suficientă grijă de un bara, şi barajul cedează, el va fi vândut, iar banii obţinuţi vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
Dacă cineva îşi lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta îşi face treaba bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.
Dacă grădinarul nu şi-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcţie de producţia vecinului.
Dacă cineva are o datorie, şi nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soţia sa, pe fiul său şi pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberaţi.
Dacă un om dator îşi plăteşte datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiecţii.
Dacă cineva se căsătoreşte cu o femeie, dar nu are niciun fel de relaţii cu aceasta, nu se consideră căsătorie.
Dacă o soţie are relaţii cu un alt bărăbat, amândoi vor fi legaţi şi aruncaţi în apă, dar soţia poate fi iertată de soţul ei şi dăruită regelui ca sclavă.
Dacă un bărbat foloseşte violenţa asupra soţiei altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăseşte casa, deşi este mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă.
Dacă un bărăbat este capturat în război, şi nu există mâncare, femeia este fără vină dacă părăseşte casa.
Dacă un soţ părăseşte casa, soţia pleacă în altă casă, iar soţul se reîntoarce, soţia nu este obligată să se reîntoarcă.
Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naştere copiilor săi, o parte din pământ şi din bani trebuie cedată ei de soţ. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea şi banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.
Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta creşte în casa părinţilor adoptivi, părinţii naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
Dacă cineva loveşte pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de şaizeci de ori.
Dacă cineva loveşte pe altcineva de acelaşi rang, va plăti o mina de aur.
Dacă un sclav loveşte un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
Dacă un bărbat loveşte o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece şekeli.
Dacă un constructor construieşte o casă, şi o construieşte bine, proprietarul va plăti doi şekeli pentru fiecare suprafaţă a casei.
Dacă, însă, nu reuşeşte, şi casa se prăbuşeşte, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât. Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.

Lectia+de+istorie+Babilonia

Babilonia+Babilonia+Babilonia+Babilonia+Babilonia

Lectia+de+istorie+Babilonia Lectia+de+istorie+Babilonia

Babilonia
Babilonul (din semiticul Bab ilani - Poarta Zeilor) este unul dintre cele mai importante oraşe ale lumii antice. Desi a aparut mai tarziu decat Sumerul si Akkad-ul , s-a facut

Babilonul a luat fiinţă în a doua jumătate a mileniului 3 î.e.n. pe malul Eufratului, în Mesopotamia centrală. Profitând de o poziţie geografică favorabilă, la intersecţia unor importante drumuri comerciale, va cunoaşte sub prima dinastie amorită (1894-1595 î.e.n) o ascensiune politică. Babilonul a dominat Mesopotamia întreagă în cursul domniei regelui Hammurabi (1792-1750 sau 1730-1685 î.e.n.) şi după prăbuşirea statului asirian, în epoca lui Nabucodonosor al II-lea (604-562 î.e.n.). În epoca domniei lui Hammurabi, rege al Babilonului, s-a elaborat o culegere de legi, păstrată într-o lungă inscripţie redactată cu litere cuneiforme şi cunoscută ca şi Codul lui Hammurabi. Scrierea este alcătuită din trei părţi: un prolog, o grupare de 280 de articole şi un epilog. Codul lui Hammurabi a fost descoperit de arheologul J.de Morgan, în apropierea localităţii Susa, în 1902.

Perioada asiriană
Războiul dintre Asiria şi Babilon a condus la rivalitatea dominării Mesopotamiei. În cele din urmă,în anul 729 î.Hr., Babilonul este cucerit de asirieni şi distrus în 689 î.Hr.. După prăbuşirea Imperiulu asrian, Babilonul este reconstruit.

Noul imperiu babilonian
Un nou rege chaldeu a fost încoronat ca rege al Babilonului-acesta se numea Nabucodonosor care a renăscut Babilonul. A reconstruit regatul Babilon, devenind un mare imperiu prin cuceririle teritoriale: Asiria, Siria, Fenicia şi Iudeea.
În anul 587 î.Hr., Nabucodonosor al II-lea, a reprimat revolta iudeilor coduşi de Zedechia, a dărâmat Ierusalimul, iar pe locuitori i-a dus în aşa-numita "robie", însă dominaţia Babilonului a durat numai o jumătate de secol: "Au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe cei care au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei Perşilor", (II Cronici XXXVI, 19-20).

Fiul lui Nabopolasar, Nabucodonosor aI II-Iea (605-562 I.e.n.), a fost unul din marii cuceritori ai istoriei, care a intemeiat un imperiu -aI doilea Imperiu Babilonian sau ImperiuI Neo-Babilonian care se intindea de la CanaluI Suez pana In Iran. El a cucerit Siria si Palestina aflate sub Dominatia Egiptului si a invins in acelasi timp regatuI izraelit Iudeea, distrugand IerusalimuI. Asemenea inaintasilor sai asirieni, Nabucodonosor aI II-Iea a infrant
spirituI ostiI aI popoarelor printr-o politica de deportari; fiind descrisa In Biblie, cea mai cunoscuta dintre acestea este "exiluI babiIonian" aI evreilor.
Sub domnia Iui Nabucodonosor BabilonuI a atins culmea gIoriei. Arheologii au descoperit ramasite din Gradinile Suspendate si maretuI templu care a dat nastere Iegendei biblice a Tumului Babel.In aceI timp BabilonuI a fost aproape ceI mai mare oras din Iume, si timp de mai multe secole oamenii au continuat sa il admire. Pe Ianga pastrarea culturii sumeriene, babilonienii au facut si progrese si in matematica si astronomie care au fost transmise grecilor si, prin acestia, lumii moderne; sistemul lor sexagesimal (bazat pe 60 de unitati) se regaseste azi in cele 60 de secunde al unui minut, in cele 60 de minute al unei ore si in cele 360 de grade In care se imparte cercul. Al doilea Imperiu Babilonian si-a gasit sfarsitul brusc in 539 1.e.n., cand orasul a ajuns sub dominatia persilor condusi de Cirus al lI-lea cel Mare;conform legendei, Cirus a reusit sa patrunda in oras deviind cursul raului Eufrat, care in acel timp trecea prin Babilon, si inaintand pe albia raului. Caderea Babilonului a pus capat rolului Mesopotarniei de centru al unor mari imperii. Ca si capitala provinciala in Imperiul Persan,Babilonul a ramas una din cele sapte Minuni ale lumii si Alexandru cel Mare a vrut sa-l transforme In capitala impreiului sau, dar a murit inainte de a-si putea stabiliza imperiul. Succesorii sai din Oreintul Mijlociu, seleucizii, si-au construit capitala pe raul Tigru, si in cele din urma Babilonul a decazut.

Cucerirea Babilonului de către perşi
Potrivit Bibliei, prorocul Daniel i-ar fi prezis în visul nepotului lui Nabucodonosor sau într-o minune a lui Dumnezeu, decăderea Imperiului Babilonian. În cele din urmă, după moartea lui Nabucodonosor, a urmat la tron regele Belşaţar. Perşii şi mezii au atacat Babilonul şi l-au cucerit, iar pe regele Belşaţar l-au ucis, în 539 î.Hr..

Imagini:
Planul Babilon

Turnul Babel (Turnul lui Marduk)

Gradinele suspendate

Imperiul intemeiat de Nabucodonosor
al II-lea a dat Babilonu!ui contolul principa!e!or
cai de comert.

Nabucodonosor a făcut Babilonul unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Principala intrare în oraş era poarta zeiţei Ishtar, era acoperită cu ceramică smălţuită de culoare albastră. Urmează Grădinile Suspendate, pline cu arbori şi plante din Persia. Urmează Turnul lui Marduk, înalt de 91 metri (probabil Turnul Babel).

Stiati+ca?

Stiati+ca?Stiati+ca?Stiati+ca?Stiati+ca?Stiati+ca?

• Primele parbrize de masina,aparute in anul 1899,erau in general foarte inalte,intrucat masinile din acea epoca atingeau adesea 2 m inaltime.Realizate din sticla obisnuita,ele erau considerate ca accesorii facultative.

• Floarea cea mai aromata este cactusul american.Mirosul sau se simte la o distanta de 1 km.

• Cea mai mare floare din lume este Rafflesia Arnoldi si se gaseste in Indonezia.

• Doctorul Merry Delabost ,medicul-sef al inchisorii de la Bonne-Nouvelle,din Rouen,este cel ce a inventat dusul,prin 1872,pentru a permite detinutilor sa aiba o mai buna igiena corporala.Era vorba de dusuri colective,dar sistemul de jetare a apei era individual.

• Localitatea Carani din judeţul Timiş, în trecut Mercydorf, este singura aşezare de pe teritoriul României care a fost înfiinţată de italieni.

• Sfinxul din Bucegi prezintă o faţă umană şi mai pronunţată, dacă este privit din partea opusă decât în mod obişnuit, în zorii zilei.