BLOGO-ENCICLOPEDIA

TREPTE ALE INIŢIERII EROTICE la MIHAI EMINESCU ŞI MIRCEA ELIADE (fragment) "Mă apropiam de Eminescu ca indianist. Nu discutam «influenţele » şi «resursele» sale. Încercam să stabilesc o paralelă între două «sisteme paradoxale» : pesimismul filosofic al lui Eminescu şi extraordinara lui «prezenţă» în concretul istoric românesc".(1) Mircea Eliade vedea în M. Eminescu "cel mai cultivat poet al secolului, singurul care poate fi alăturat lui Goethe". Pe cei doi îi apropie şi disponibilităţile intelectuale, " o minte enciclopedică înclinată spre sinteze personale"(2). Studiile de istorie antică, de istoria filosofiei, de filosofie generală, de drept şi economie politică, de filologie şi câte altele, i-au fost de o reală utilitate- şi nu numai pentru cultura generală, necesară împlinirii unui profil complet de intelectual. În filosofie l-a descoperit pe Platon, dar mai ales pe Kant şi Schopenhauer, cu ajutorul cărora se eliberează genial

Clisee internationale Arca lui Noe Semnificatiile expresiei Arca lui Noe : locul de salvare prin credinta; aglomerare de mare diversitate; refugiul vietii in timpul unui cataclism; loc al sperantei, al regasirii sufletesti; loc in care oamenii, semenii manifesta bunatate, generozitate, blandete, intelepciune; animale din toate speciile etc. Dupa Biblie: Noe, datorita credintei sale, este vestit de catre Dumnezeu de potop si invatat cum sa-si construiasca arca din lemn de gofer (chiparos). Dupa sfatul lui Dumnezeu vor intra in arca: familia lui Noe, cate doua fapturi (un mascul si o femela) din toate speciile care traiesc pe pamant (pasari, vite, taratoare de pe pamant) ca sa le pastreze in viata. Potopul a izbucnit in anul sase sute al vietii lui Noe si a durat patruzeci de zile. Pe pamant n-a mai ramas nimic. Arca s-a oprit pe muntele Ararat, unde porumbelul trimis de Noe ca sa vada daca apele scazusera de pe fata pamantului, s-a intors cu o ramura de maslin in cioc, semn ca pot

Monarhia feudală la mijlocul secolului în Transilvania . în Princi­ patul Transilvaniei, politica de consolidare a autorităţii puterii centrale cunoaşte o puternică dezvoltare sub principii Gheorghe Râkoczi I (1630-1648) şi Gheorghe Râkoczi II (1648-1657). Cel dintâi a înfruntat cu succes atât încercarea nobililor din Principat de a anula rezultatele domniei anterioare cât şi tendinţele nobilimii catolice din Ungaria Supe­ rioară care năzuia să încorporeze Transilvania . Consolidarea domeniului princiar, sporit prin masive confiscări de pământ de la nobilii infideli, a oferit un reazem economic însemnat puterii centrale, permiţându-i să re­ aducă la supunere stările. Domnia lui Gheorghe Râkoczi I s-a stabilizat după biruinţa câştigată la Salonta asupra turcilor (1636) care, neîncrezători în politica lui, au încercat să-1 înlocuiască de la conducerea ţării. Urmărind direcţia antihabsburgică şi anticatolică a predecesorului său, Gheorghe Râkoczi I a reactivat intervenţia Transilvaniei

E poca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. în aceeaşi perioadă în care Transilvania se remarca în politica europeană, Ţara Românească îşi con­ solidează autonomia internă în timpul lui Matei Basarab (1632-1654). Ac­centuarea procesului de pătrundere a elementelor levantine din deceniul al treilea determină, în Ţara Românească, o amplă mişcare împotriva domni­lor favorabili penetraţiei elementelor străine în structura feudală a ţării. Ea se îndreaptă implicit împotriva încercărilor Imperiului Otoman de a crea o bază socială pentru restaurarea propriei dominaţii. Din mijlocul acestor frământări sociale care agită scena politică a vre­ mii se afirmă personalitatea lui aga Matei din Brâncoveni, fiul unuia din boierii lui Mihai Viteazul. Conducător al boierimii protestatare, refugiată în Transilvania, el a încercat cu sprijinul lui Gheorghe Râkoczi I să în­ lăture o domnie care ameninţa să prejudicieze principiul monopolului puterii în stat a boierimii autohtone şi statutul autonom al ţării