ana

Studiu de caz - perioada interbelica partea a 6-a

By anonim - februarie 19, 2010

Ion
de Liviu Rebreanu

Caracterizarea Anei
-caracterizarea Anei din romanul Ion de Liviu Rebreanu

Caracterizarea Anei

1.Locul pe care il ocupa persona in ansamlul operei commentate:
Ana Baciu este un personaj secundar, una dintre eroinele propuse de romanul interbelic,ea de ficare data reprezentand o ipostaza a misterului feminin.
2.Apartenenta sociala si de clasa a personajului:
Este fata instaritului Vasile Baciu,pare nascuta sub semnul nefericirii,fiind predestinata unei existente tragice.
3.Evolutia eroului si de clasa a personajului:
Ana este o femeie,profund indragostita de Ion caruia ii incredinteaza cu generozitate viata,aceea de sotie,indurand cu umilinta vorbele grele si loviturile barbatului,si aceea de mama, ipostaza care in circumstante normale ar fi putut deveni o supapa salvatoare pentru femeia nefericita .Ea devine o victima usoara pentru flacaul interesat numai de zestrea sa,fiind un simplu instrument de inavutire,fiind o marioneta in mainile destinului.Din dragoste isi infrunta si tatal,acceptand orice umilinta din partea lui si a colectivitatii.Este distrusa de lipsa totala de afectiune al lui Ion,
pentru care ea sacrificase totul. Ana dovedeste pe parcursul intregii opere ca are o vointa si o putere de a rabda uluitoare.
4. Relatia cu celelalte personaje:
Ana este tratata inuman de catre Ion,bataile,certurile si vorbele grele determina sinuciderea sa.nu are o relatie prea buna nici cu tatal sau pe care il infrunta pentru Ion,luand chiar si bataie pe seama acestui lucru.Este umilita in fata intregului sat,iar pe George cel care trebuia sa ii fie sot il dezamageste.

5. Nivelul actiunilor si parerile personajului
Ana este nesigura de dragostea lui Ion si complexata de frumusetea Floricai,zicandu-si mereu ca viata ei nu are rost fara el ”isi zicea mereu ca fara el ar trebui sa moara”. Astfel spre final Ana decide sa se sinucida ne mai putand suporta umilintele provocate de Ion considerandu-si propriul copil drept o povara.
6.Mijloace de caracterizare
Caracterizarea indirecta
Este firava si fara personalitate,fiind imbatata de cuvintele si gesturile de dragoste a lui Ion de la inceputul actiunii,astfel devine o victima usoara.Este o fire rabdatoare, acceptand toate umilintele aduse asupra sa chiar si cele ale tatalui sau in momentul cand hotaraste sa il infrunte pentru Ion.Ea cauta o dragoste sincera,sfioasa si adanca,neavand partea de ea alaturi de Ion.Este complexata de frumusetea Floricai si nesigura de dragoste lui Ion,gandindu-se de multe ori la moarte.Vede moartea ca pe unica ei scapare din acest univers cuprins parca de “ape tulburi”.Moartea sa este considerata ca o pedeapsa celui care i-a distrus viata.Punandu-si capat zilelor deponstreaza ca era o fire slaba.

Caracterizarea directa
Ana este o persoana guvernata de iubire, blandete si virturi care ii creeaza un portret moral superior.Ea este harnica,supusa,rusinoasa (prototipul femeii de la tara).Din punct de vedete fizic Ana este insignificanta pentru Ion fiind fata “slabuta” si “uratica” in comparatie cu Florica.Pentru George Ana nu era acea fata urata dar nici cine stie ce frumoasa,el o place asa cum era.

7. Atitudinea scriitorului
Autorul vrea sa evidentieze destinul tipic lumii rurale,unde femeia reprezinta doua brate de lucru,o zestre si o producatoare de copii.
8. Filiatiile dintre personajul caracterizat si alte personaje
Este o simpla taranca,avand un destin tragic,este asemenea tuturor femeilor din mediul rural din acea vreme.
9.Parerea personala
Eu cred ca fiecare femeie ar trebui sa aiba propria personalitate si sa nu se lase calcata de nimeni in picioare.Nu vad sinuciderea ca un mod de a rezolva problemele,ci de a creea mai multe celor ramasi in viata.Nu ar fi trebuit sa il priveasca pe copil ca o povara pentru ca el nu ar fi vinovat de nimic.Intr-un cuvant nu sunt deacord cu comportamentul Anei.

Modurile de expunere indepilesc o serie de functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are,pe langa rolul obisnuit de fixarea a coordonatelor spatiale si temporale,functie simbolica si de anticipare. Pasajele descriptive sustin interesul cititorului pentru desfasurarea epica.Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii,prin “stilul cenusiu”.Alaturi de functia esentiala de reperezentare,in roman apare si functia epica de interpretare/semnificare.Dialogul sustine verdicitatea si concentrarea epica.
G.Calinescu constata autenticitatea limbajului regional ”obeservarea limbajului ardelenesc e facuta cu foarte multa exactitate”.Se observa utilizarea registrelor lexicale diverse in limbajul personajelor in functie de conditia lor sociala.Se foloseste un limbaj dur,colturos la o lectura mai ampla se observa diversitatea procedeelor artistice utilizate nu pentru expresivitate ci pentru plasticizarea ideeilor. Personificarea,epitetul,comparatia, chair si hiperbola se regasesc in majoritatea textului.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi: specificul realatiei narator personaj,obiectivitatea/ impersonalintatea naratorului omniscient care intretine “iluzia realitatii”utilizarea naratiunii la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea dindarat)atitudinea detasta in descriere,verosimilul intamplarilor.

  • Share:

You Might Also Like

0 comentarii