Critica
Ion de Liviu Rebreanu
George Călinescu:” Dacă Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei.”
George Calinescu “nu din inteligenta a iesit idea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse”
George Cãlinescu afirma cã: "Ion e opera unui poet epic care cântã cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea. Romanul e fãcut din cânturi, în stilul marilor epopei". "Hora în sat, bãtaia între flãcãi, tocmeala pentru zestre, nunta bãrãneascã si nunta învãtãtoreascã, nasterea la câmp a copilului Anei, moartea bãtrânului Dumitru Moarcãs, spânzurarea cârciumarului si a Anei, sunt momente din calendarul sempitern al satului, miscãtoare prin calitatea lor elementarã. Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoperã de mãretie linistitã".
Mihail Sebastian considera că “Liviu Rebreanu avea darul masiv de a crea viaţă.”
Eugen Lovinescu considera ca “Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa” este“o figură simbolică, mai mare decât natura, ce depăşeşte tendinţa de nivelare a naturalismului”.
Eugen Lovinescu “Ion este cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane si cum procesul firec al epicei este spre obiectivare poate fi pus pe treapta ultima a scarii evoluative”
Nicolae Manolescu “Rebreanu este neindoielnic un artist obiectiv.[...] Romancierul vrea sa creeze impresia ca e un observator (atat si nimic mai mult).un observator omniscient,desigur dar lipsit de voce proprie”
N.Manolescu afirma ca “in cnetrul romanului se afla patima lui Ion, ca forma a instinctului de posesiune.Ion este victima mareata a fatalitatii biologice,cee ce fixeaza locul personajului in roman.”
Criticul Nicolae Manolescu afirma ca “in centrul romanului se afla patima lui Ion,ca forma a instinctului de posesiune”
“Iubirea pamantului l-a stapantit de mic copil[..]. De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama.”
---
Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu reprezinta o monografie a satului ardelean la inceputul secolului XX.
Realismul romanului rezida dih modul in care surprinde traditiile,obiceiurile si evenimentele importante din viata acelui taran,mistuir de dornita de a avea un statut social pe care il putea dobandi doar posedand pamant.
“Ion” ramane reprezentativ pentru tipologia acelui taran,caracterul sau fiind unul de mare efect si in acelasi timp marcant pentru personajele ulterioare din literatura noastra.
---
“Omul pe care il zugravesc eu o fi avand si trebuie sa aiba asemanari cu mii de oameni cum au si in viata toti oamenii,dar traieste numai prin ce are deosebit de toti oamenii din toate vremurile.Unic e numai sufletul.Viata eternizata prin miscari sufletesti-realism.” (Liviu Rebreanu)
Comentarii