Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
-rezumat-
Stefan Gheorghidiu concentrat in armata ca sublocotenent este trimis pentru amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei intre Busteni si Predeal apoi in muntii Dambovicioarei, in preajma intrarii Romaniei in primul razboi mondial.
Desi pregatirea de pe campul de lupta era jalnica, in Parlament se vorbea de buna organizare a cadrelor militare, de dotarea acestora cu armamentul necesar, armata fiind gata de razboi.
Un fapt divers relatat in presa privind achitarea de catre justitie a sotului care si-a ucis nevasta surprinsa in flagrant delict, declansaza o discutie contradictorie intre ofiterii adunti la popota
Spre deosebire de opiniile care se bazeaza doar pe argumente rationale, interventia lui Stefan Gheorghidiu reflecta o conceptie bazata pe o experienta sentimentala dura. In viziunea lui iubirea este” mai curand un proces de autosugestie”.
Eroul doreste sa obtina o permisie pentru a pleca la Campulung pentru a se intalni cu Ela, sotia sa. Fiind refuzat la inceput, este hotarat sa dezerteze. Stimulata de discutiile de la popota, memoria involuntara a lui Stefan Gheorghidiu se declansaza si reinvie intamplari trecute, iar in cateva minute eroul comprima cei doi ani si jumatate traiti alaturi de sotia sa.
Acesta era un student sarac, care traia din greu, impreuna cu surorile sale, din pensia modesta de vaduva a mamei. Logodit cu cea mai frumoasa studenta de la litere, Ela, Gheorghidiu amana nunta pana la obtinerea licentei, intrucat banii putini nu-i ajung sa-si intretina o familie. Ela este si ea o fata orfana, crescuta de o matusa. Eroul are doi unchi, unul bogat si avar, Tache, altul binevoitor si glumet, Nae Gheorghidiu, un cunoscut avocat si om politic. Desi nu-si agreeaza si nu-si cultiva rudele, pe care le dispretuieste pentru preocuparile lor mercantile, Stefan Gheorghidiu devine, spre surprinderea tuturor, mostenitorul unchiului Tache, care-i lasa o avere considerabila, incredintata spre administrare celui de-al doilea unchi, Nae Gheorghidiu, in schimbul unei consistente rente lunare.
Ela tinea cu indarjire ca sotul ei sa nu renunte la nici un procent din mostenire. Gheorghidiu cedeaza in fata rudelor si investeste o parte din bani intr-o fabrica de metalurgie, inchiriaza un apartament incapator intr-un cartier central pe care il mobileaza. In urma licitatiei fabricii de melurgie, Nae Gheorghidiu si Tanase Vasilescu Lumanararu devin asociati iar lui Stefan Gheorghidiu i se da conducerea biroului comercial. Nu dupa mult timp Stefan iese din asociatie deoarece constata ca nu are veleitati de om de afaceri.
Mostenirea schimba cursul existentei conjugale a celor doi studenti saraci, in defavoarea cuplului. Pe cand erau saraci, Anisoara, verisoara lui Stefan, casatorita cu un mare negustor, nu-i baga in seama, dar ulterior ii atrage in lumea mondena. Gheorghidiu observa la Ela preocupari care pana atunci „ dormitau lent”. Ea manifesta tot mai mult interes pentru lux, petreceri, tinuta ei si a sotului, ceea ce intra in contradictie cu idealul lui de feminitate. Noua sa situatie materiala faciliteaza insinuarea unui al treilea individ, domnul G. un dansator priceput in galanterii feminine. Pe acesta cei doi il cunosc in casa Anisoarei.
Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare declansaza criza de gelozie, punand sub semnul intrebarii fidelitatea femeii iubite. Stefan inregistreaza si analizeaza cu minutiozitate dovezi ale infidelitatii sotiei. Ela accepta doar compania lui G, dialogheaza mai tot drumul cu acesta, ii solicita ramuri inflorite de mar, accepta sa o fotografieze, se asaza la masa langa el, gusta din mancarea lui, priveste mereu la usa cand el intarzie la masa. Palid la fiecare scena, Stefan vrea sa para vesel dar simte ca este ridicol si deplasat in timp ce alti barbati manifestau rabdare si ingaduinta in situatii asemanatoare. Reprosandu-i pentru felul in care se comporta, Ela ii raspunde: „toate fac la fel”. Stefan sufera nu numai din orgoliu, ci si pentru ca se dedubleaza, silindu-se sa-si ascunda framantarile, afisand indiferenta. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti, consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand, intr-o noapte, Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara", Ela il paraseste.
Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Intr-o dupa-amiaza de vara, Stefan si Ela se intalnesc, din intamplare, in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung, schimband vorbe lipsite de importanta, pentru a-si masca sentimentele.Frumoasa este nu discutia in sine, ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume.
In 1916, concentrat fiind la Piatra Craiului, Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung, pentru a-i fi aproape.
Cartea intai se incheie cu capitolul „ Ultima noapte de ragoste”, in care eroul narator consemneaza nelinistea si nerabdarea de care este cuprins, fiindca in ultima scrisoare Ela il cheama negresit la Campulung, sambata. Obtinand cu greu o invoire, Stefan se duce la Campulung, iese cu Ela in oras, fiind multumit ca nimeni nu o saluta. O simte totusi schimbata si din nou este cuprins de incertitudini: „vedeam o noua intarire a banuielii ca sunt inselat”. Ela ii cere sa treaca pe numele ei o parte din lirele englezesti, pentru ca ea sa fie asigurata in cazul in care el ar muri.
Pe urma, iesind in oras, Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G., fapt care-i acutizeaza framantarile.Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida, tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment, intrucat Romania intrase in razboi.
Declansarea razboiului aduce o schimbare radicala in constiinta eroului, usurandu-l de cosmarul obsesiilor si indoielilor asupra infidelitatii sotiei. De aici in acolo, problemele sufletesti ale lui Stefan nu vor mai ocupa decat un colt al tabloului
Pe front Stefan descopera o realitate dramatica. In contrast cu frazele rasunatoare rostite in Camera cu privire la pregatirea armatei romane capabila sa castige orice lupta „ fara tunuri, fara mitraliere si fara cartuse”, numai prin moral, imaginea frontului este coplesitoare. Armamentul lipseste, ordinile sunt contradictorii producand panica si invalmasala. Gheorghidiu are imaginea unui front improvizat, asemeni unui balci de oameni derutati si aflati intr-o debandada pe care nimeni nu se straduieste sa o opreasca. Temandu-se de moarte, Stefan se intreaba: „ stiu ca voi muri dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care-mi va sfasia trupul?” Protagonistul primeste o misiune de atac dar aceasta nu se potriveste cu ordinele venite ulterior care vin unele in contradictie cu altele, creeand o stare de confuzie totala. Colonelul da ordin de retragere dar ei sunt atacati de inamic exact in directia in care se retragea regimentul. Apoi Stefan este trimis de mai multe ori „ sa faca politie si ancheta”.
Episodul anchetarii tiganilor care jefuisera un sat dupa retragerea ungurilor se termina cu arestarea unei fete „ cu ochii ca niste prune lungi, verzi” si apoi punera acesteia in libertate. In urma anchetarii surorilor Maria si Ana Manciulea parate ca ar fi spioane, Gheorghidiu nu gaseste nici o dovada impotria lor dar le aresteaza, la ordinul colonelului. Sub indrumarea Mariei regimentul lui Gheorghidiu reuseste sa treaca Oltul si sa invinga. Pentru fapta sa eroica, Maria a primit virtutea militara de aur, aparand in toate gazetele.
Capitolul „ Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” prezinta imagini de apocalipsa. Batalionul lui Gheorghidiu participa la o batalie crancena si se confrunta cu moartea, soldatii iind luati prin surprindere. Eroul traieste sentimenete contradictorii: teama, frica, groaza dar pe de alta parte bucuria supravieturii atacului, insa camarazii lui Gheorghidiu nu au nicidecum sentimentul eroismului si al vitejiei.
Inghesuiti intr-o vatra sub un mal, soldatii sunt astupati de pamant, altuia i se reteaza capul de un obuz, acestia traind clipe de cosmar. Facand socoteala, Gheirghidiu constata 16 soldati „ cu cei eventual rataciti cu tot”. Marsul este demential, satul in care ajung (Sasaus) este bantuit de fntomele mortilor. Extenuat, Stefan ramane rece a primirea celor doua scrisori de la sotie si mama. Ziua retragerii a fost cea mai cumplita. Stefan este ranit si spitalizat. Peste cateva zile este ranit si Orisan si pus in acelasi salon cu Stefan.
Dupa spitalizare acesta se intoarce in Bucuresti unde Ela ii face o primire falsa. Dupa ce experienta frontului l-a purificat si regenerat interior redandu-i increderea in sine, Stefan va depasi esecul sentimental si matrimonial luand hotararea sa divorteze. Inlaturand-o pe Ela din prezentul existentei sale Gheorghidiu ii daruieste inca o suma de bani „ ca aceea pe care o ceruse la Campulung” si casele de la Constanta „ cu absolut tot ce era in casa de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri, adica tot trecutul”.
Comentarii