Poluarea mediului înconjurator cauzată de activitățile agricole

By anonim - decembrie 03, 2012


Poluarea mediului înconjurator cauzată de activitățile agricole

1. Evoluţia agriculturii

În urmă cu 10-12 milioane de ani a avut loc o mare revoluție în dezvoltarea rasei umane. Aceasta a reprezentat-o descoperirea faptului că hrana se obține nu doar prin strângerea plantelor sălbatice și vânarea animalelor ci şi prin cultivarea plantelor din semințe și prin creșterea în captivitate a anumitor animale, astfel a apărut agricultura.
Agricultura este știință, artă sau practică care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.[1] Aceasta este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omenirii care a favorizat apariţia primelor oraşe.
In trecut, o condiţie necesară pentru dezvoltarea unui oraş era existenţa unui surplus agricol.[2] Iar pentru a realiza acest lucru, oamenii îşi extindeau terenurile agricole, păşunile în defavoarea pădurilor. Având în vedere rolul pădurilor în menţinerea echilibrului ecosistemului (figura 1) putem afirma că dezvoltarea agriculturii prin extindere a repzentat primul pas în poluarea mediului înconjurător. 
Este primul pas pe care omul l-a facut pentru a stapani mediul inconjurator in cadrul caruia isi ducea existenta, caci prin cultivarea pamantului si cresterea anumalelor, a reusit sa-si asigure resursele de hrana.[3]O dată cu dezvoltarea agriculturii intensive prin folosirea de ingraşaminte, pesticide, aceasta a devenit o activitate tot mai poluantă. Din această cauza se militează la revenirea agriculturii traditionale (durabile). Agricultura durabilă are ca obiective majore optimizarea productivităţii, şi în acelaşi timp conservarea resurselor naturale de bază Aceasta înseamnă că, în sistemele de producţie agricolă se va păstra echilibrul între inputuri şi outputuri, între investiţii şi beneficii, în condiţiile asigurării calităţii mediului înconjurător şi ale promovării, în ansamblu, a unei economii durabile.[4]
Datorită agriculturii intensive, folosirea de pesticide, ingraşăminte chimice, solul este principalul afectat. Majoritatea solurilor îsi pierd din elementele nutritive si materia organica în proportie mai mare decât are loc procesul de completare a acestora, ceea ce în final duce la epuizarea lor.
Poluarea solului înseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata în cadrul ecosistemelor naturale sau antropice.
Dereglările solului pot fi:
a)      fizice: fenomenul de compactare si stricarea structurii generate de lucrari necorespunzatoare;
b)      chimice: generate de poluarea solului cu metale grele, pesticide, îngrasaminte, modificarea pH-ului solutiei solului;  
c)      biologice: enerate de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor si animalelor.
d)      radioactive: solurile capteaza foarte usor poluarile radioactive pe care le transmit plantelor si animalelor pentru timp îndelungat.



2.      Poluarea solului cu îngrăşaminte chimice şi organice
Agricultura intensivă practicată pe scară largă in toate ţările lumii, presupune administrarea de ingrăşăminte chimice in scopul măririi productivităţii plantelor de cultură. Prin acest procedeu se urmareste restituirea in sol a echivalentului cantităţilor de elementele nutritive extrase din acesta de către plante. Cele mai importante şi mai utilizate sunt ingrăşămintele pe bază de azot (azotaţii de amoniu, de calciu şi de potasiu), de sulf (sulfatul de amoniu şi superfosfatul) şi de potasiu. Efectul poluant este determinat in principal de cantităţile excesive utilizate, cu mult peste cele necesare utilizate repetat de-a lungul anilor şi, in secundar, de introducerea in sol a unor impurităţi toxice conţinute de ingrăşăminte.
Efectele poluante sunt date de: 
·        impuritatile, reziduurile din procesul de fabricatie;
·        dezechilibrele anumitor cicluri biogeochimice, care conduc la  degradarea solurilor;
·        contaminarea apelor freatice;
·          lipsa purificarii si curatirii îngrasamintelor industriale din motive de costuri de productie; acestea contin metale si metaloizi toxici (arsenic, cadmiu, crom, cupru, plumb, zinc) cu risc pentru  contaminarea solurilor apoi a alimentelor; 
·         excesul de nitrati datorat superfertilizarii cu îngrasaminte azotate în circuitul biosferei, estimat la 9 milioane tone pe an si care se  acumuleaza în hidrosfera prin procesele de levigare a solurilor degradate prin superfertilizare (folosirea abuziva a îngrasamintelor  azotate)
Cercetarile arata ca nitratii se acumuleaza de regula în frunzele verzi si în acest sens
Rondest J.(1972) a relevat ca în frunzele de spanac si salata existau cantitati atât de mari de
nitrati încât sanatatea consumatorilor era pusa în pericol. Nitratii ajunsi în intestinul omului se
transforma în nitrosamine, care constituie puternici agenti cancerigeni.[5]
Folosirea abuzivă a ingrăşămintelor chimice are urmatoarele efecte negative:
·        modifică circuitul biogeochimic al azotului şi fosforului;
·        inhibă sau blochează reciclarea substanţelor organice şi a humusului; procesul determina scăderea acestora, iar faptul se manifestă prin declinul complexului absorbant argilo-humic;
·        produce poluarea apelor subterane şi de suprafaţă şi prin aceasta induce scăderea biodiversitatii ecosistemelor acvatice şi productivitatea lor biologică.
Din cantitatea totală de ingrăşăminte aplicate pe o suprafaţa agricolă, in masa vegetală se regăsesc maxim 50%; restul rămane in sol sau este antrenat in apele subterane şi de suprafaţă. Prin intermediul unor verigi ale lanţurilor trofice azotaţii din masa vegetală sunt preluaţi de animale şi om. Prin procese metabolice azotaţii sunt transformaţi in azotiţi care au o mare afinitate la hemoglobina, impreună cu care formează methemoglobina, produs stabil care reduce drastic capacitatea de oxigenare a ţesuturilor. Azotatii ajung deobice prin lantul trofic din plantele furajere în lapte, principalul  aliment al copiilor. În zonele Galati, Braila, Ialomita în anii "80 s -au semnalat intoxicatii deoarece concentratia de nitrati în lapte a depasit 850 ppm, fata de 75 ppm stabilita ca limita maxima de OMS si FAO.
Superfertilizarea cu îngrasaminte fosfatice face ca excesul de fosfor antrenat an de an de catre apele continentale în lacuri si mari sa duca la fenomenul de eutrofizare care prin acţiunea sa pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând în final fauna acvatică (peşti etc.).












3.      Poluarea cu pesticide şi reziduri ale acestora
Poluarea solului cu pesticide ocupă un rol important. Spre deosebire de alte substanţe poluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiţi paraziţi ai omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole.
Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substanţe organice de sinteză. Ele sunt destinate pentru distrugerea insectelor dăunatoare (insecticide), a ciupercilor fitofage (fungicide), a buruienilor din culturi (ierbicide), a razoarelor (rodenticide) sau a nematodelor (nematocide). Insecticidele de sinteza actuale se repartizează in trei grupe principale: organoclorurate, esteri şi carbonaţi. Contaminarea solurilor şi a vegetaţiei cu pesticide are importante consecinţe asupra speciilor şi biocenozelor.
Cu toate avantajele importante pe care le prezintă folosirea pesticidelor in agricultură (cresterea producţiei, reducerea mâini de lucru etc.) utilizarea lor pe scară largă şi in doze mari şi repetate provoacă numeroase incovenienţe de ordin ecologic. Aplicarea lor provoaca o serie de modificări in ecosistemele in care au fost introduse printre care se amintesc:
·        ele prezintă un spectru de toxicitate foarte intens atât pentru organismele animale cât şi pentru cele vegetale;
·        grupa au un grad de selectivitate destul de redus şi se folosesc adeseori contra populaţiilor şi nu contra indivizilor;
·        efectul lor nu depinde de densitate deşi aplicare lor are in vedere densitatea;
multe dintre ele au un grad de persistenţâ ridicat in sol care poate fi de ordinul lunilor sau chiar al anilor;
·        parte din pesticide se dispersează la distanţe foarte mari şi sunt incorporate in biomasă, in apele oceanelor sau in sol.
·        prin actiunea lor biologica, distrug nu numai organismele tinta, ci si unele utile;
·        persistenta în mediu, acumularea unora dintre ele si penetrarea lor în lanturile trofice. 
Aceste efecte pot fi de natură demoecologică adică cele care afectează populaţiile şi in special densitatea acestora şi de natură biocenotică – cele care provoacă rupturi ale echilibrelor biocenotice.
Fiind toxice pentru buruieni, boli şi dăunatori, pesticidele reprezintă un risc de nocivitate pentru om, animale domestice, vânat şi păsari.
In acest scop se apelează la diverse procedee, cum sunt:
·        incorporarea in sol de cărbune activ;
·        administrarea in sol de adjuvanti; produse care reţin sau degradează pesticidele;
·        cultivarea de plante ( porumb, sorg ) care au capacitatea de a depolua solul de atrazin prin absorbţie organică in sol in cantităţi mari;
·        combaterea integrală a bolilor si dăunătorilor ca măsură de prevenire a poluării solului cu pesticide.
Datorită riscurilor mari se recomanda utilizarea pesticidelor care especta urmatoarele reguli: sa se utilizeze produsele cele mai putin toxice; sa se evite introducerea în ecosistem a pesticidelor greu degradabile biologic, a celor cu rezidualitate ridicata; sa se evite folosirea produselor usor levigabile, care ajung mai repede în apa freatica;  nu se mai accepta produse care prin persistenta lor patrund usor în lantul trofic plante - animale – om.
O cale sigura pentru a realiza acest deziderat o constituie introducerea protectiei
integrate (managementul integrat), care se bazeaza pe: 
·        îmbinarea metodelor: agrotehnice, fizice, biologice, chimice;              
·        aplicarea masurilor de combatere numai când se justifica economic.
Daca în trecutul nu prea îndepartat,  se preconiza lichidarea, eradicarea daunatorilor pâna la ultimul exemplar, în managementul integrat, conceptia este combatuta si abandonata. În realitate, daunatorii patogeni si buruienile produc pierderi de recolta numai atunci când au o anumita densitate. De aceea se recomanda utilizarea pragului economic de daunare inainte de a folosi pesticidele pentru a stabili exact care este cantitatea de pesticide necesară.



4.      Poluarea solului cu reziduuri zootehnice
Dejecţiile animale aplicate excesiv ca ingrăşămant afectează proprietăţile solurilor. Acestea pot conţine NaCl, biostimulatori, uree, medicamente, agenţi patogeni, care produc poluarea chimică şi biologică a solurilor, scad permeabilitatea şi pot difuza până la panzele de ape freatice, transformându-le in focare de substanţe chimice, viruşi, etc. Tot din zootehnie pot rezulta substanţe de igienizare a grajdurilor, care contribuie la poluarea solurilor şi apelor. In privinţa calităţilor, dejecţiile de porcine deţin cantitaţile cele mai mari. Pentru a putea fi utilizate in agricultură se analizează conţinutul lor de metale grele şi de viruşi, mai ales ca unii virusi, cum sunt cei enterici pot persista şi 9 luni. Prin fermentaţie timp de 3 luni vara, sau 4 luni iarna, dejectiile de porcine libere de agenti patogeni se transforma intr-un ingrăşămant valoros, numit compost. Nămolurile din zootehnie se mai pot stoca 6 luni, inainte de a fi utilizate pentru fertilizarea paşunilor, sau 3 luni pentru câmp, sau o luna pentru câmpul arat şi ingrăşământat cu plante furajere.
Nămolurile separate din apele uzate provenite din zootehnie conţin substanţe organice. Se pot aplica in agricultură numai dacă conţinuturile de metale grele şi nemetale sunt sub limitele admise de standarde. Unele culturi, cum sunt cele de cartofi, morcovi pot suporta un conţinut mai ridicat de metale grele, dar altele, cum este salata nu accepta. Agenţii patogeni din nămol pot persista in sol şi in legume. Ex: Salmonelele persista 250 zile, Strectococus faecalis 80 zile, Ascaris ova peste 2000 zile. Nămolul se aplică cu o lună inainte de insămânţare, pentru a da posibilitatea solului să reţină unii compuşi. La paşuni, animalele sunt aduse dupa ce nămolul a fost spălat de ploaie de pe frunze şi iarbă. Plantele sunt influenţate diferit de nămolul aplicat.
Aplicarea dejecţiilor zootehnice in doze excesive, care depaşesc cerinţele plantelor, poate afecta negativ fertilitatea solului prin influenţa negativă pe care o are asupra stării fizice, permeabilităţii, capacităţii de reţinere a apei, conţinutului de oxigen. In cazul aplicării dejecţiilor in cantităţi mai mari, conţinuturile in săruri solubile din sol devin excesive şi pot impiedica creşterea plantelor sau pot fi levigate in apele freatice.




5.      Poluarea mediului înconjurator cauzată de activitățile agricole din România
Agricultura practicată în Romania este în mare parte poluantă, iar fenomenul de poluare este în mare măsură cunoscut de către specialiștii în domeniul protecției mediului. Este adevărat că poluarea, ca proces de degradare a calității factorilor de mediu, vitali pentru sănătatea umană, nu a fost recunoscută de factorii politici din trecutul foarte apropiat, precum și faptul că au lipsit și mai lipsesc încă dotările necesare evidențierii sub toate aspectele pe care le comportă.
Principalele aspecte ale poluării mediului înconjurator cauzate de activită
țile agricole din România pot fi rezumate în:
1.      Evacuarea a câtorva milioane de metri cubi de ape uzate, neepurate sau incomplet epurate, provenite de la complexurile de creștere în sistem industrial al porcilor, păsărilor și bovinelor, în apele de suprafață și în rețeaua de desecare. La acestea se adaugă și infiltrarea apelor uzate în adâncime, în cursul perioadei de stocare în iazuri, batale și bazine, cu afectarea calității apelor freatice folosite ca sursă de alimentare cu apă potabilă în multe localități rurale.
2.      Folosirea pe terenuri agricole, în scop dublu, a fertilizării și irigării, a nămolurilor și a apelor uzate provenite de la crescătorii de animale, având conținut de săruri nocive și agenți patogeni contaminanți pentru sol, plante, animale și om.
3.      Administrarea pe terenurile agricole limitrofe complexurilor zootehnice a unor norme exagerate de dejecții (peste 100 t/ha), la intervale de 2-3 ani, care depășesc cu mult nevoile plantelor și determină acumularea de nitrați în furaje, precum și levigarea nitraților în apele freatice.
4.      Folosirea îngrășămintelor chimice (îndeosebi cu azot) în doze mult prea mari și în momente necorelate cu consumul în diferite faze de dezvoltare a plantelor cultivate. Adeseori, aplicarea acestora se face pe terenul înghețat și cu strat gros de zăpadă, din care cauză, la topirea bruscă și favorizat de panta terenului, ajung, prin spalare, în apele curgătoare utilizate ca surse de apă potabilă.
5.      Aplicarea de produse chimice (pesticide), cu scopul combaterii bolilor, insectelor, rozătoarelor, nematozilor și a buruienilor din culturile agricole și plantațiile pomi-viticole, de către persoane slab instruite. Aplicarea unor cantități și concentrații prea mari, la momente nepotrivite și prin folosirea unor produse cu grad ridicat de toxicitate și remanență îndelungată are multiple efecte negative asupra plantelor, animalelor și omului. Nu sunt deloc de neglijat aspectele legate de prepararea soluțiilor de pesticide, spălarea și deversarea în locuri nepermise a soluțiilor rămase din aparatele și utilajele agricole folosite la administrarea lor.
6.      Depozitarea necontrolată a gunoiului de grajd și lipsa bazinelor amenajate de colectare a mustului de grajd de la animalele aparținătoare numeroaselor gospodării particulare au ca efecte negative scurgerea acestora în firele de apă curgătoare, precum și infestarea cu nitrați a apelor freatice.
7.      Agravarea fenomenului de eroziune a solurilor pe terenurile în pantă, ca urmare a practicării unui sistem de agricultură necorespunzător, respectiv: organizarea defectuoasă a teritoriului, executarea lucrărilor solului din deal în vale, asolamente cu o pondere ridicată a plantelor prășitoare, absența fertilizării organice.
8.      Degradarea stării fizice a solurilor (structură, porozitate, permeabilitate, rezistență la arat) ca urmare a scăderii conținutului de materie organică și a traficului exagerat pe teren cu utilaje agricole, la o umiditate necorespunzătoare a solului.
Iată așadar numai câteva dintre cazurile pentru care calitatea aerului, apei, solului și biodiversitatea sunt afectate.
In concluzie agricultura intensivă care utilizează cantităţi mari de pesticide, de îngraşăminte afectează mediului. Exploatarea nerationala a terenurilor are efecte precum degradarea solului si pierderea unor suprafete din circuitul agricol. Poluarea solului, a apelor, fragmentarea habitatelor si pierderea vietii salbatice sunt de cele mai multe ori consecintele unor practice agricole inadecvat, iar omul ar trebui sa tina seama de efectele pe care le produce asupra mediului Din această cauza se promoveaza întoarcere la agricultura traditională dar mecanizată. Si Uniunea Europeană prin politica Agricola comună promoveaza agricultura durabilă. Dar din cauza creşterii populaţiei, implicit creşterea nevoii de hrană agricultura se va confrunta în anii ce urmează cu o mare provocare: să asigure mancare pentru populaţie dar să nu polueze mediul incojurator. Revoluţia verde din pacate a rezolvat doar o problema cea a hranei. Vom vedea dacă agriculura poate fi si ecologica şi să genereze hrana pentru toată populaţia.






[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Agricultur%C4%83
[2] Ruxandra Irina POPESCU, EVOLUŢIA ORAŞELOR ÎN TIMP, Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, 2006,  http://um.ase.ro/no1/7.pdf
[3] http://dli.ro/aparitia-agriculturii.html
[4]http://www.icpa.ro/Coduri/Optimizarea_lucrarilor_solului_pentru_mentinerea_unei_bune_stari_agrofizice_a_solului.pdf
[5] http://www.odorash.md/ro/articole/32/item/43

  • Share:

You Might Also Like

1 comentarii