Riscurile în industria de îmbrăcăminte. Studiu de caz – Compania H&M Hennes&Mauritz AB

By anonim - iunie 14, 2014


Rezumat
În acest proiect am analizat riscurile cu care se confrunta industria de îmbrăcăminte, făcând referire la comapania suedeză de îmbrăcăminte H&M Hennes&Mauritz AB.
Riscul este definit ca fiind “ un eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi”. [1]
Scopul managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta identificarea şi controlul riscurilor la care este expusă o organizaţie, astfel încat firma să îşi indeplinească obiectivele propuse.
Industria modei este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem spune ca operarea în industria modei este un risc implicit. Din acest motiv este foarte important pentru firme din acest domeniu să îşi managerize bine riscurile.
Având în vedere performanţele economice putem afirma că compania H&M îşi manageriază cu brio riscurile la care este supusă si anume: riscul prinvind trendul/moda, condiții meteorologice, schimbări macroeconomice, schimbări climatice, riscurile legale, riscurile privind lanţul de aprovizionare şi desfacere, riscurile financiare (riscul valutar, riscul de indatorare, etc).

Cuvinte cheie: riscul în afaceri, managementul riscului, industria de îmbrăcăminte, compania H&M.

Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează din mijlocul secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma “risque” în limba franceză şi “rischo” (derivat din “rischiare”) în limba italiană. Englezii l-au naturalizat mai târziu, sub forma “risk”.[2]

Dicţionarele definesc riscul, de asemenea, în diferite moduri.Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte riscul ca fiind “ posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil.”[3] În economia de piaţă, riscul este definit ca fiind “eveniment viitor şi probabil, a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi”. [4] Conform dicţionarului economic editat de revista The Economist, asumarea riscului stă la baza capitalismului şi este responsabil pentru o mare parte a creşterii unei economii.[5]

Oricărei activităţi umane îi poate fi asociată o anumită doză de risc. Activităţile economice, categorie de primă importanţă a activităţilor umane, sunt la rândul lor caracterizate prin riscuri; viitorul fiind incert, orice decizie, orice acţiune cu caracter economic are consecinţe cu atât mai greu de evaluat cu cât realizarea acţiunii respective este mai îndepărtată.
Riscul economic a fost descris ori luat în calcul de-a lungul timpului de mulţi autori. Importanţa asociată conceptului de risc variază de la autor la autor[6]:
  • pentru Adam Smith, riscul nu juca decât un rol marginal în economie; chiar dacă acesta poate afecta veniturile agenţilor economici, influenţa sa devine, după părerea sa, neglijabilă la nivel macroeconomic.
  • Piter Heine în lucrarea sa „ Modalitatea de gândire economică”, afirmă, că - „venitul apare din cauza incertitudenii, în lipsa căreia totul ce se referă la obţinerea venitului, ar fi bine cunoscut, toate posibilităţile sale de obţinere ar fi epuizate, şi, evident, venitul avea să fie egal cu zero”.
  • Schumpeter analizează rolul antreprenorului şi riscurile asumate de către acesta în procesul de inovare, afirmând în lucrarea „Teoria dezvoltării economice” că „dacă riscurile nu se iau în consideraţie, atunci ele devin sursă de pierderi pe de o parte, şi sursă de venit, pe de altă parte”.
  • Knight insista asupra incertitudinii specifice proceselor de producţie
  • Keynes a studiat consecinţele incertitudinii asupra deciziilor de producţie.
În literatura economică contemporană se evidenţiază două teorii ale riscului: clasică si neoclasică. În teoria clasică, riscul este definitca o probabilitate matematică de pierderi, care pot apărea în cazul luării unei decizii incorecte. În acest caz riscul apare ca o daună, pagubă care este consecinţa unei decizii greşite.
Adeptii acestei teorii neoclasice consideră că întreprinderea, care îşi desfăsoară activitatea în condiţii de incertitudine, trebuie să ţină cont de doua elemente: mărimea profitului aşteptat şi mărimea abaterilor lui posibile. Comportamentul antreprenorului, conform acestei teorii, se identifică cu concepţia profitului maximal. Deci, conform teoriei neoclasice, antreprenorul activează în condiţii de incertitudine şi obţine un profit care este considerat o variabilă neconstantă.

Atunci când ia o decizie (semnează un contract), antreprenorul trebuie să ţină cont de[7]:
a) marimea profitului preconizat;
b) marimea abaterilor de la profitul perioadei anterioare.

Pentru a se înţelege mai bine noţiunea de risc, este necesară realizarea unei distincţii clare între risc şi incertitudine. Riscul se referă la situaţiile în care se pot identifica probabilităţi obiective pentru rezultatele posibile. Cu alte cuvinte el poate fi cuantificat. Incertitudinea se referă în schimb la situaţiile sau evenimentele despre care nu există informaţii suficiente pentru a identifica probabilităţile obiective. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.

Elementul cheie în a face distincţia intre risc şi incertitudine este probabilitatea. Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau eveniment să se producă în condiţii bine determinate. În funcţie de probabilitate pot fi evidenţiate 3 categorii de situaţii:
- certitudinea absolută
- incertitudinea
- riscul

Certitudinea absolută poate fi definită ca situaţia decizională în care evoluţia viitoare a evenimentelor, consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu exactitate, neexistând erori sau evenimente neasteptate. Se poate afirma că rezultatele oricărei decizii sunt cunoscute cu exactitate înaintea adoptării lor deoarece probabilitatea ca rezultatul respectiv să fie atins este de 100%. La polul opus al certitudinii se află incertitudinea.

Riscul se află situat între certitudine şi incertitudine. El este un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură sa identifice evenimente posibile, şi chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv.

Riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul identificat ca atare de decident care se va materializa efectiv şi va determina un anumit rezultat negativ.

Principalele caracteristici ale riscului:
a) riscul derivă din incertitudine; adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică şi rezultatele se vor produce în viitor. Incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi efectele reale şi amplitudinea producerii acestora;
b) riscul implică ideea de pierdere potenţială, indiferent de natură, generată de evoluţia unui factor în sens contrar aşteptărilor decidentului;
c) efectele riscului, odată produse, nu mai pot fi înlăturate;
d) riscul apare atât în procesul activităţii economice, sociale, cât şi în afara acestuia, ca urmare a raporturilor dintre om şi natură;
e) asumarea riscului presupune o remunerare corespunzătoare a capitalului investit;
f) riscul reprezintă o incapacitate de adaptare a firmei la condiţiile de mediu;
g) riscul este o măsură a vulnerabilităţii firmei, a probabilităţii de apariţie a succesului sau eşecului.

Managementul riscului la nivelul unui agent economic reprezintă procesul de gestionare a expunerii la risc a unei întreprinderi sau activităţi, presupunând adoptarea de măsuri eficiente care să minimizeze consecinţele materializării riscului. Managementul riscului are drept scop reducerea vulnerabilităţii firmei la schimbările nefavorabile ale mediului în care activează, în vederea realizării obiectivelor stabilite cu eficienţă maximă.

Procesul de gestionare a riscului presupune:
  1. cunoaşterea, pe cât posibil,  tuturor factorilor care pot influenţa negativ desfăşurarea activităţii;
  2. estimarea gravităţii consecinţelor materializării riscului;
  3. identificarea şi implementarea unor măsuri de prevenire şi protecţie împotriva riscului;
  4. transferul efectelor ce nu pot fi gestionate de firmă la societăţi specializate în gestiunea riscurilor;
  5. adoptarea de măsuri eficiente de reducere sau eliminare a pierderilor în cazul materializării riscului;
  6. urmărirea măsurii în care firma a reuşit să gestioneze riscurile şi revizuirea strategiei în acest domeniu dacă acest lucru se impune.
Managementul riscului presupune stabilirea de către manager a limitelor între care este dispus să-şi asume riscul şi impactul acestuia asupra rentabilităţii întreprinderii, nivelul concret de risc la care este expusă activitatea firmei şi adoptarea unor măsuri de eliminare sau de reducere a riscului în vederea optimizării rezultatelor.

Întreprinzătorul trebui să foloseasca instrumente şi tehnici care să-i permită:
· măsurarea riscului, determinarea structurii sale şi a gradului de expunere a activităţii;
· estimarea probabilităţii de materializare a riscului;
· controlul riscului prin monitorizarea permanentă a evoluţiei înregistrate de nivelul şi structura riscului şi luarea măsurilor pentru adaptarea firmei la condiţiile concrete.

Măsurile de gestionare a riscului ce pot fi aplicate de un agent economic cunosc o varietate deosebită, alegerea unei astfel de măsuri depinzând atât de natura riscului, cât şi de resursele de care dispune firma la un moment dat şi de scopul urmărit. Pentru managementul riscului, decidenţii pot adopta următoarele măsuri mai importante:
a) evitarea riscului;
b) asigurarea împotriva riscului;
c) restructurarea activităţii;
d) diversificarea activităţii;
e) dezinvestirea;
f) maximizarea profitului pe termen scurt;
g) asumarea riscului.

Industria modei este cunoscută pentru riscurile mari ce le presupune. Putem spune ca operarea în industria modei este un risc implicit.
Globalizarea a contribuit la creşterea concurenţei şi implicit a riscurilor. Industria de îmbrăcăminte este fragmentată, nici o firmă nu are o pondere destul de mare pe piață pentru a fi în măsură să influențeze direcție sau prețul.[8]
Pe această piaţă există mai multe tipuri de producători: producători integrati, producători care operează pe licenţe şi producători de contract. Producători integraţi se ocupă de toate etapele produsului: proiectare (design), fabricare, comercializare. Unul dintre cei mai mari producători integrali este Levi Strauss. Producători care operează pe licenţe se ocupă doar de confecţionarea hainelor, iar cei pe contract se ocupă doar de design-ul/desfacerea produselor. Fiecare tip de producator are riscurile lui.

Trendul în industria modei este de a produce pe contract, aşa cum procedează liderii în fast-fashion: Zara şi H&M[10], care au renunţat să mai deţină fabrici de producţie şi ei se ocupă doar de proiectarea produselor, contractarea furnizorilor de materii prime şi de comercializare.
Fabricarea de îmbrăcăminte are loc de obicei în țările cu costuri reduse ale forței de muncă, dar acest factor nu este suficient pentru companiile de modă pentru ale asigura succesul.

Principalele caracteristici ale pietei mondiale sunt[11]:
a. ramura care utilizează intensiv munca vie, costul forţei de muncă influentând decisiv competitivitatea produselor;
b. existenţa unei pieţe saturate, puternic concurenţiale în ţarile dezvoltate, în care
coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit este redus. Ca urmare, in aceste ţări stimularea cererii se face prin multiplicarea prezentarii colectiei de produse noi, cat si prin modificarile în structura cererii pe vârste şi în stilul de viata al consumatorilor;
c. intensificarea procesului de globalizare a producţiei şi comertului, bazat pe
diferenţierea intre nivelul costurilor de productie, inclusiv al salariilor, în diverse ţări. Acest proces a dus la dezvoltarea dinamica a acestor sectoare in ţările în curs de dezvoltare cu costuri mai reduse ale forţei de muncă, inclusiv prin realizarea unei parţi din capacitatile de productie din ţările industrializate în ţările în curs de dezvoltare şi la afirmarea tot mai redutabilă ca furnizori pe piaţa externă a ţărilor din aceasta ultimă grupă. Ţările industrializate şi-au păstrat poziţiile de lideri pe aceasta piaţa în ceea ce priveşte produsele cu valoare adaugată ridicată, articolele de modă, textilele tehnice.

Ca orice industrie aceasta nu este lipsită de riscuri, putem spune chiar că în această industrie sunt riscuri mai mari având în vedere schimbarea rapidă a tendinţelor în modă.

În continuare sunt analizate cele mai des întalnite riscuri din industria modei:

a) riscurile naturale pot să afecteze atât direct cât şi indirect această industrie. Calamităţile naturale cum ar fi cutremure, inundaţii, alunecări de teren, pot afecta atât fabricile, depozitele cât şi anumite puncte de vânzare. Totodată seceta prelungită, inundaţiile, grindina, temperaturile extreme afectează industria textilă care este principala sursă de aprovizionare pentru industria modei. Abaterile de la condiții meteorologice normale ar putea afecta vânzările.Alţi factori de risc natural ce pot prejudicia direct şi indirect sectorul modei sunt cei biologici şi anume insecte, rozătoare, viruşi, bacterii ce pot distruge produsele în orice stadiu al prelucrării sale sau plantele care sunt necesare industriei textile.

b) riscurile poltice. Acestea decurg din modificările strategiei, tacticii şi a acţiunilor curente ale factorilor politici din propria ţară (la nivel naţional, regional şi local), din ţările cu care întreprinderea are contracte directe şi indirecte şi ale marilor organizaţii internaţionale. Cele mai frecvent manifestate riscuri politice sunt independente de acţiunile întreprinderii şi pot fi: riscuri de restrângere a importurilor şi/sau exporturilor; riscul limitării transferului valutar; riscul refuzului admiterii produselor firmei pe teritoriul anumitor state.

c) riscurile sociale sunt provocate de evenimente sociale previzibile sau imprevizibile, precum boala, decesul, invaliditatea, reducerea nivelului de trai, şomajul, maternitatea, grevele etc. Având în vedere ca în această industrie mâna de muncă este foarte importantă[12], companiile trebuie să managerieze foarte atent aceste riscuri. Din păcate, multe din cele mai importante companii din industrie, au ales cea mai simplă, dar imorlă cale de reducere a acestor riscuri şi anume şi-au delocalizat activitatea în ţării unde mâna de muncă este ieftină şi legislaţia muncii este mai permisivă cum ar fi China, Bangladesh, India. La presiunea consumatorilor din ţăriile dezvoltate, firmele au început să crească nivelul condiţiilor de muncă din aceste ţări.

d) riscurile juridice decurg din incidenţa legislaţiei naţionale, comunitare sau internaţionale. Totodata aceste riscuri decurg şi din contractele juridice dintre companii şi partenerii de afaceri.Pentru a limita aceste riscuri se apelează la specialişti în domeniu.Companiile din zona fast-fashion cum ar fi grupul Inditex, H&M, Primark, M&S trebuie să foarte atente atunci când se inspiră din marii designeri deoarece pot fi acuzaţi de încălcarea patentelor protejate.

e) riscurile tehnologice sunt generate de disfuncţionalităţi tehnologice şi organizatorice în cadrul activităţii de producţie. Pentru a manageria aceste riscuri, cei din industrie au implementat standarde internaţionale privind calitatea produselor. Alte riscuri tehnologice sunt cele de a nu realiza, din punct de vedere cantitativ, producţia prevăzută sau de a depăşi consumurile specifice normate.

f) riscurile economice sunt determinate de evoluţiile contextuale întreprinderii şi de nivelul calitativ al activităţilor economice desfăşurate în cadrul său.[13] Aceste pot fi grupate în:
· riscuri economice propriu-zise cum ar fi: riscul creşterii inflaţiei, a creşterii ratei dobânzii la credite sau a cursului de schimb valutar. Pentru a limta creşterea ratei dobânzii, firmele din domeniu nu apelează de regulă la credite pe termen lung, tocmai pentru a nu se supune foarte mult acestui risc. Pentru a limita fluctuaţiile valutare firmele pot apela la produse finaciare cum ar fi hedging-ul sau să semneze precontracte.
· riscurile finaciare sunt aferente obţinerii şi utilizării capitalurilor împrumutate şi proprii, iar cele mai frecvent întâlnite sunt: riscul rămânerii fără lichidităţi, riscul neasigurării rentabilităţii, riscul îndatorării excesive, riscul creditului.
· riscurile comerciale sunt asociate operaţiunilor de aprovizionare şi vânzare pe piaţa internă şi externă.Dintre cele mai importante, pot fi enumerate:
  • riscul de preţ apare ca urmare a fluctuaţiei preţurilor de aprovizionare şi vânzare datorită modificării raportului dintre cerere şi ofertă. Pentru a reduce acest risc, firmele apelează la precontracte sau contracte futures.
  • riscul de transport poate aparea ca urmare a problemelor de logistica, a accidentelor de maşină. Firmele externalizează acest serviciu pentru a evita riscurile de transport.
  • Riscul de depozitare - materiile prime, produsele finite pot fi afectate de condiţiile neconforme de depozitare.
  • riscul de vânzare – este cel mai des risc întalnit în acest sector. Din acest motiv firmele din domeniu efectuează periodic studii de piaţă pentru a identifica preferinţele consumatorilor.

H&M Hennes&Mauritz AB (H&M) este o companie multinaţională de retail fashion, comercializând produse de îmbrăcăminte, încălţăminte şi produce cosmetice pentru bărbaţi, femei şi copii.
H&M este o companie foarte faimoasă şi este cunoscută în special pentru performanţele financiare şi de piaţă. Strategia companiei se axează în primul rând pe extinderea rapidă şi găsirea celor mai promiţătoare pieţe, producţia rentabilă a bunurilor, precum şi reducerea timpilor de producţie. H&M este totodată un bun exemplu pentru avantajele competitive create de folosirea soluţiilor integrate de e-business. Departamentul de vânzări şi logistică poate supraveghea vânzările şi stocurile magazinelor prin intermediul platformei IT comune.
Bazându-se pe o viziune şi o misiune clar definite, H&M se descurcă foarte bine, chiar şi în perioada de recesiune. Acest lucru poate fi demonstrat prin faptele următoare:
- Primul magazin H&M a fost deschis în Vasteras, Suedia, în 1947.
- H&M are 2776 magazine în 48 de pieţe şi continuă să se extindă.
- Are peste 150 de designeri şi creatori de modele care lucrează pentru colecţiile pentru femei, bărbaţi, adolescenţi şi copii.
- H&M vinde, de asemenea, produce cosmetice şi articole pentru casă în brand propriu.
- Produce noi sunt livrate în magazinele H&M zilnic.
- În ţările nordice, H&M Rowells oferă posibilitatea de a achiziţiona din catalog sau on-line.
- H&M nu deţine fabric în proprietate. În schimb, colaborează cu aproape 800 de furnizori independenţi situaţi în special în Asia şi Europa.
- Există 26 de birouri de producţie în lume: 9 în Europa, 15 în Asia şi câte un birou în Africa şi America Centrală.
- Astăzi compania are peste 104,000 angajaţi.
Misiunea H&M este de a consolida oferta pentru clienţi prin oferirea de calitate şi modă la cel mai bun preţ. Cu o expansiune rapidă în întreaga lume, H&M devine din ce în ce mai puternic, căpătând o poziţie fermă în industrie.
Viziunea H&M de a oferi clienţilor o ofertă din ce în ce mai bună şi chiar de a depăşi aşteptările acestora. H&M continuă să îşi extindă vânzările prin catalog şi cele on-line. Odată cu dezvoltarea magazinelor online, oamenii pot achiziţiona produsele H&M doar cu un click. Acest lucru va ajuta H&M să-şi realizeze viziunea în viitor.

Logistică şi distribuţie
Acţionând în acelaşi timp ca şi importator, angrosist şi retailer, H&M controlează fiecare etapă din lanţul logistic. Continua dezvoltare IT asigură suportul logistic necesar. În timp ce managementul stocului este manevrată în cadrul organizaţiei, transportul este asigurat de firme specializate în domeniul transporturilor. O mare parte a fluxului de bunuri este dirijat de la locaţiile de producţie prin intermediul unui terminal de tranzit în Germania. Există un centru de distribuţie în fiecare ţară, astfel încât bunurile pot fi verificate uşor şi redirecţionate în magazine sau în depozite.
Canalele principale de distribuţie sunt magazinele proprii. H&M vinde prin intermediul comenzilor prin poştă în ţările nordice.
Compania a început să vândă online din 1998, în present deţinând magazine online în 9 ţări. Serviciul “Shopping online” a fost îmbunătăţit continuu de atunci. Oricum, magazinele continuă să fie principalul canal de distribuţie. Deţinând o reţea proprie, H&M deţine controlul strategiei de expansiune şi a filialelor.
Afacerea și rezultatele grupului H&M pot fi influențate de un număr mare de factori. Cei mai mulţi dintre aceşti factori pot fi administraţi cu ajutorul regulilor interne.
Există riscuri și incertitudini legate de trend/modă, condiții meteorologice, schimbări macroeconomice, schimbări climatice, intervenții în politicile comerciale, factori externi din țările de producție și valute străine. De asemenea, există factori legați de extinderea pe noi piețe, lansarea de noi concepte și modul de gestionare a mărcii.

Trend-ul/ moda
Activarea în industria modei reprezintă un risc în sine. Moda are o durată de viață limitată; există întotdeauna riscul ca o parte din colecțiile viitoare să nu fie bine primite de către clienți. În cadrul fiecărui concept este important să se dețină volumele potrivite și să se atingă echilibrul corect în mixul de elemente de bază în modă și ultimele tendințe. Pe scurt, în fiecare colecție trebuie să realizeze combinația optimă de modă și calitate la cel mai bun preț. Pentru optimizarea colecţiei, Grupul H&M cumpără şi produce articole în mod continuu pe tot parcursul sezonului. Tiparele cumpărate/fabricate sunt relativ similar pe diferite piețe, cu toate că există și diferențe. Începutul sezonului și durata unui sezon pot, de exemplu, să varieze de la o țară la alta. Termenele de livrare și volumul de produse pentru diferite țări și magazine sunt, prin urmare, ajustate în consecință.

Condițiile meteorologice
Produsele grupului H&M sunt produse cu scopul de a fi vândute în magazine, în baza condițiilor meteorologice normale.Abaterile de la condiții meteorologice normale ar putea afecta vânzările. Acest lucru este valabil mai ales în zona de tranziție între două sezoane, cum ar fi trecerea de la vară la toamnă.
Pentru a-şi limita pierderile cauzate de abaterile meteorologice, compania H&M redistribuie stocul către alte ţări, unde condiţiile meteo sunt favorabile.
Având în vedere schimbările climatice, cei de la H&M, atunci când lansează o colecţie pentru un sezon cum ar fi cel de iarnă, pregătesc căteva articole „contra sezonului” sau pentru „pre-sezon”. În acest fel nu vor fi luaţi prin surprindere. Oricum modelul de afaceri al firmei se bazeză pe flexibilitate şi viteza mare de răspuns, ei nepregătind niciodata tot stocul din înainte de sezon.

Schimbările macroeconomice negative
Există riscul ca schimbările macroeconomice negative din una sau mai multe țări să aibă ca rezultat o recesiune economică, de natură săschimbe comportamentul de cumpărare al consumatorilor și, astfel,să afecteze vânzările Grupului H&M. Prin urmare, compania H&M este conştientă de astfel de modificări care pot afecta afacerea şi folosesc un model de producere a hainelor flexibil, care poate fi ajustat la condiţiile de pe pieţe diferite.

Factorii externi din țările de producție
Există incertitudini și în ceea ce privește modul în care factori externi precum prețurile materiilor prime, costurile de transport și competența furnizorilor pot afecta costurile produselor H&M. Prin urmare, Grupul H&M monitorizeze îndeaproape astfel de schimbări și pregăteşte strategii prin care combate fluctuaţiile factorilor externi cât mai avantajos posibil, atât pentru companie, cât şi pentru clienţii acestuia.

Intervențiile în politicile comerciale
Costurile de cumpărare pot fi afectatede deciziile luate la nivel național, cu privire la subvenții de export/import, taxe vamale, contingente pentru produse textile, embargouri, etc. Efectele au impact, în primul rând, asupra clienților și a companiilor de pe piețele individuale. Companiile globale, cu filiale în mai multe țări sunt afectate într-o măsură mai mică, iar în ceea ce privește corporațiile globale, intervenții în politicile comerciale pot fi considerate ca fiind, în mare măsură, concurență neutră.

Riscurile legale
Având în vedere că compania îşi desfăşoară activitate pe mai multe continente, compania este foarte atentă la modul de întocmire a contractelor. Din acest motiv apelează la avocaţi cu experinţă în contractele internationale.

Riscurile legate de lanţul de aprovizionare şi desfacere
Grupul H&M nu deţine nicio fabrică, deci riscul de producţie a fost externalizat, dar riscurile privind supply chain au crescut. Pentru a-şi păstra modelul de afaceri viabil, odată cu transferarea producţiei din Europa în ţările asitice, firma H&M şi-a pus la punct un sistem logistic foarte complex. Firma cumpără materiile prime direct de la furnizori nu prin intermediari. Au o baza de date foarte complexă din care selectează furnizorii cu raportul cel mai bun calitate/preţ.Acest lucru se întămplă şi în cazul selectării producătorilor de îmbrăcăminte.

Riscurile financiare
Politica de finanțare și gestionare a riscului adoptată de Grupul H&M este efectuată la nivel central în cadrul departamentului financiar, în conformitate cu politica financiară stabilită de Consiliul de Directori. Politica financiară este cel mai important instrument de control financiar pentru activitățile firmei și stabilește cadrul în care compania funcționează.
În cadrul afecerilor sale, Grupul este expus la riscuri asociate cu instrumentele financiare, cum ar fi: lichiditățile, învestițiile pe termen scurt, conturi de încasări şi plăţi.

Principalele riscuri legate de aceste instrumente sunt următoarele:
A. riscul de dobândă asociat cu lichiditățile și investițiile pe termen scurt,
B. riscul valutar asociat cu fluxurile și activele financiare în valute străine,
C. riscul de credit asociat cu activele financiare și instrumentele financiare derivate;
D. riscul de lichiditate.

A. Riscul de dobândă
Riscul de dobândă este riscul conform căruia valoarea unui instrument financiar poate varia în funcție de modificările ratelor dobânzii de pe piață, aceste modificări pot afecta profitul net. Expunerea Grupului la riscurile cauzate de modificarea ratelor dobânzilor este legată de fondurile lichide și de investițiile pe termen scurt. Termenul inițial al investițiilor este de maximum douăsprezece luni de la data limită. Politica financiară a firmei permite investiţii de până la doi ani. La data de închidere anului financiar 2012, lichiditățile și investițiile pe termen scurt ale Grupului erau de 17,143 m SEK.

B. Riscul Valutar
Riscul valutar este riscul cauzat de modificarea valorii instrumentelor financiare sau a fluxurilor de numerar viitoare ca urmare a variațiilor cursului de schimb.
În ceea ce priveşte Grupul H&M, riscul valutar asociat cu instrumentele financiare este legat, în principal, de investiții financiare, conturi de plătit și instrumente financiare derivate. Majoritatea surplusului de lichiditate este situat în Suedia și este investit în moneda SEK, reducându-se astfel riscul valutar al Grupului. Conturile de plătit în monede străine sunt tratate în general în Suedia și sunt acoperite, în mare măsură, prin pre-contracte. Astfel, o schimbare cu 2% a valorii coroanei suedeze în raport cu alte valute ar avea un efect de moment nesemnificativ asupra profitului legat de deținerile de instrumente financiare de la data închiderii exercițiului. O consolidare cu 2% a coroanei suedeze ar avea un efect pozitiv asupra rezervei de capital în valoare de aproximativ 75 m SEK, înainte de plata impozitelor.
Rezultatul operațional al Grupului pentru anul 2012 a fost afectat de diferențele de curs valutar aferente fluxurilor de mărfuri în valoare de 161 m SEK.
Fluxul de plăţi în monedă străină pentru conturi de creanţe şi datorii expune Grupul la riscul valutar. Pentru a gestiona riscul valutar referitor la modificările cursului de schimb, Grupul apelează la operaţiuni de hedging. Expunerea la riscul valutar este administrată la nivel central. Majoritatea vânzărilor Grupului sunt efectuate în euro, iar majoritatea achiziţiilor sunt făcute în dolari şi euro. Fluctuaţia cursului de schimb dolar/euro este riscul valutar cel mai mare cu care se confruntă Grupul. Pentru a proteja fluxurile de bunuri în monede străine şi astfel, a reduce efectele fluctuaţiilor viitoare, toate achiziţiile de bunuri efectuate în prezent şi în viitor sunt acoperite în cadrul pre-contractelor. Termenul mediu de încheiere a pre-contractelor importante este de aproximativ patru luni. Deoarece cel mai important scop al managementului riscului valutar este cel de reducere a riscului, doar expunerea în fluxul de bunuri este protejată.
În plus faţă de efectele tranzacţiei, profiturile sunt, de asemenea, afectate de efectele conversiei valutare din moneda locală a punctelor de lucru din afara Suediei în coroana suedeză ( SEK). Profitul/pierderea de bază de pe o piaţă poate fi neschimbat în moneda locală, dar când este convertit în SEK acesta poate creşte dacă coroana suedeză s-a depreciat, sau poate să scadă în cazul în care coroana suedeză s-a apreciat. Efectele conversiei afectează activele nete ale Grupului pe baza bilanţului consolidat al filialelor străine.Pentru acest tip de risc nu se efectuează operaţiuni de hedging.

C. Riscul de credit
Investiţiile sunt permise doar în băncile din ţările cu un rating de minim AA- ( conform cu ratingul pe termen lung definit de Standard&Poor). Politica financiară prevede suma maximă care poate fi investită, precum şi termenul investiţiei, în funcţie de rating. Investiţiile sunt permise doar în băncile definite de Standard& Poor ca având importanţă în ţara în care se află. Creanţele sunt împărţite între un număr mare de clienţi cu sume mici pentru fiecare client. Datoria medie a fost de aproximativ 2000 SEK, datoriile neperformante au fost nesemnificative pe parcursul anului.

D. Riscul de lichiditate
Având în vedere buna lichiditate, precum şi fluxul de numerar bun al Grupului, H&M nu consideră necesară apelarea la credite în momentul prezent.

Analiza riscului la nivelul unei entităţi economice este foarte importantă pentru managementul întreprinderii, deoarece sprijină managerii în procesul de adoptare a strategiei de risc, îi avertizează în legătură cu deteriorarea climatului de afaceri şi reprezintă suportul de bază în adoptarea şi implementarea unor strategii de intervenţie în situaţii critice.
Scopul managementului riscurilor într-o organizaţie este acela de a ajuta inţelegerea riscurilor la care este expusă o organizaţie şi la administrarea lor, astfel încat organizaţia să îşi îndeplinească obiectivele propuse. Principalul avantaj al unui program de management al riscului este eficienţa economică, deoarece managerii conştientizează riscurile la care este expusă organizaţia şi le administreaza corespunzator, astfel încat acestea să nu se intample sau să minimalizeze pierderile.
Managementul riscului devine un proces de identificare, analiză şi răspuns la riscurile potenţiale ale unei organizaţii.
Aşa cum am mai spus, activarea în industria modei reprezintă un risc în sine. Firmele din acest domeniu trebuie să îşi managerieze foarte bine aceste riscuri dacă vor să supraveţuiască pe piaţă.
Compania H&M a înţeles că trebuie să îşi managerize foarte bine riscurile la care este supusă, dacă doreşte să îşi îndeplinească obiectivele.
Rezultatele financiare ne confirmă că măsurile luate pentru a preveni şi contracara riscurile au fost foarte eficiente.
Pe viitor, cel mai mare risc cu care se va confrunta compania H&M este creşterea salariilor în ţările producătoare care va duce şi la o mărire a costurilor de producţie afectând profitabilitatea companiei. Creşterea costurilor de producţie se vor regăsi în preţurile de vânzare a hainelor, afectând astfel modelul de business al companiei, acela de a vinde haine ieftine şi în tendinţe. Oriscum, ei au conştentizat acest risc încă pe de acum, transferându-şi o parte a producţie din China în alte ţări asiatice cu salarii mai mici.
Având în vedere ca până în prezent au demonstrat că sunt o companie flexibilă care ştie să îşi managerieze cu brio riscurile la care este supusă, considerăm ca şi în viitor vor face acelaşi lucru, menţinându-şi astfel poziţia finaciară stabilă pe care o are în prezent.


1. ***Teoria riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi Analiză în Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru Myller, 2012
2. N., Slobozeanu, Analiza şi evaluarea riscurilor economice şi financiarea ale întreprinderii, Chişinău, 2008,
3. O/Folcuţ, Industria de textile şi confecţii din România, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Secţiunea economie, nr. 3/2009 ,
4. H&M Annual Report 2012, http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html
5. http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
6. http://www.hm.com/
7. http://en.wikipedia.org/wiki/H%26M
8. http://www.perfect-service.ro/intelinet/2010/ianuarie/intel(i)net.php?legatura=4



[1]***Teoria riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi Analiză în Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru Myller, 2012, http://www.math.uaic.ro/~cefair/files/nr_3_2012_revista.pdf
[2]http://www.perfect-service.ro/intelinet/2010/ianuarie/intel(i)net.php?legatura=4
[3]http://dexonline.ro/definitie/risc
[4]***Teoria riscurilor şi aplicaţii, Centrul de Formare şi Analiză în Ingineria Riscurilor, ediţia nr. 3, Editura Alexandru Myller, 2012, http://www.math.uaic.ro/~cefair/files/nr_3_2012_revista.pdf
[5]http://www.economist.com/economics-a-to-z/r#node-21529781
[6]http://194.169.191.252/grantantrep/faces/resources/doc/events/Bazele_Antrep_Manual.pdf
[7]N., Slobozeanu, Analiza şi evaluarea riscurilor economice şi financiarea ale întreprinderii, Chişinău, 2008, http://www.cnaa.acad.md/thesis/11591/
[8]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[9]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[10]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles/background
[11]O. Folcuţ, Industria de textile şi confecţii din România, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Secţiunea economie, nr. 3/2009 , http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/18_ovidiu_folcut.pdf
[12]http://globaledge.msu.edu/industries/apparel-and-textiles
[14] www.hm.com
[15]http://www.hm.com/entrance.ahtml?orguri=/
[16]H&M Annual Report 2012, http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html
[17]http://en.wikipedia.org/wiki/H%26M
[18]H&M Annual Report 2012, http://about.hm.com/en/About/Investor-Relations/Financial-Reports/Annual-Reports.html

  • Share:

You Might Also Like

0 comentarii